Despre necesitatea creșterii salariului minim pe economie

În România, am ajuns în situația paradoxală ca o măsură, în esența ei pozitivă, menită să ridice nivelul de trai al românilor, să fie aspru criticată și pusă sub semnul îndoielii de către reprezentanții Opoziției și acoliții acestora, doar pentru simplul fapt că ea aparține Guvernului PSD. Mă refer la controversa pe care unii încearcă din răsputeri să o creeze vizavi de preconizata creștere a salariului minim pe economie.

În ultimele zile, am văzut fel și fel de așa-zise ”analize” ale unor formatori de opinie, ”specialiști” și lideri politici de dreapta care ne explică de ce albul este negru și negrul este alb, într-o încercare disperată de a convinge românii că nu este bine să li se mărească salariile. Apropo de aceste persoane, observ un lucru cel puțin curios: sunt aceiași ”specialiști” care cu 10 ani în urmă, în timpul crizei economice, îmbrățișau cu ardoare măsurile de austeritate impuse populației, măsuri ce s-au dovedit a fi total ineficiente și profund anti-românești. Întâmplător sau nu, aceleași persoane ne amenință acum cu perspectiva unei crize economice mondiale. După părerea mea, ei nu fac altceva decât un exercițiu de wishfull thinking în speranța că doar-doar această criză se va produce odată în România.

Este halucinant unde au dus unii lupta politică și cât de disperați sunt să arunce cu noroi în toate măsurile bune ale acestui Guvern! Dacă și mărirea salariului minim pe economie a ajuns o problemă în România și unii mai au îndoieli vizavi de necesitatea acestei măsuri – în condițiile în care angajații români au printre cele mai mici salarii din Uniunea Euro­peană – atunci, permiteți-mi să vă spun că am ajuns o țară tare ciudată…

Dacă ar fi după liderii de dreapta și după specialiștii lor de casă, românii ar trebui să rămână cu aceleași salarii mizerabile și să lucreze, așa cum se exprima un fost ministru tehnocrat de tristă amintire, ”pe doi lei”. Dacă ar fi după PNL, USR, Cioloș și compania, țara noastră ar trebui să rămână o feudă a companiilor multinaționale, numai bună pentru a fi stoarsă de bani și de resurse, iar la nivelul UE, ar trebui să executăm cu obediență directivele venite de la Paris, Berlin sau mai știu eu de unde, fără a îndrăzni să ne susținem propriile interese naționale.

Faptul că aproximativ 60% dintre angajații români din mediul privat primesc salariul minim pe economie (2 milioane din totalul celor 3,5 milioane de angajați fiind plătiți la acest nivel minim, cel puțin în acte) arată că această nouă majorare a salariului minim este o măsură foarte bună, cu un impact foarte mare. Este evident că firmele multinaţionalele sunt nemul­ţumite, pentru că salariile mai mari ale angajaților români înseamnă profit mai mic pentru acționarii lor străini. Însă faptul că sunt atât de mulţi salariaţi plă­tiţi la nivelul minim în România arată tocmai necesitatea de a creşte constant salariul minim. Este o măsură care va produce efecte pe mai multe paliere: atât pe partea socială, pentru a crește nivelul de trai al celor care au cel mai mare nevoie de bani, cât și pe partea fiscală, obligând firmele să iasă din zona gri și să fiscalizeze și mai mult veniturile angajaților. Totodată, ea este menită să reducă exodul în alte state europene, unde muncitorii românii primesc salarii mult mai mari pentru acelaşi tip de poziţii ca și acasă.

I-aș îndemna pe toți românii de bună credință să nu ia în seamă propaganda anti-PSD plină de minciuni și dezinformare și să aibă încredere în măsurile propuse și implementate de Coaliția de guvernare. Din punctul meu de vedere consider că această mărire a salariului minim pe economie este una corectă și absolut necesară. Mi-aș dori ca Executivul să o implementeze cât mai repede posibil, dacă se poate de la 1 decembrie 2018, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2019.

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 31.10.2018)

Eșecul referendumului este eșecul democrației din România

Suntem la doar câteva zile după Referendumul pentru modificarea Constituției. Din păcate pentru România, prezența la urne nu a fost suficientă pentru a valida rezultatele acestui exercițiu democratic esențial. Nu-mi pot ascunde, desigur, dezamăgirea privind numărul mic al românilor care au înțeles importanța votului lor într-o chestiune fundamentală a societății noastre contemporane.

Nu trebuie să ne fie frică de cuvinte și trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui demers democratic ratat. Din păcate, de data aceasta, dezinteresul și nepăsarea au prevalat. Nu a pierdut nici PSD, nici Biserica, nici altcineva. Au pierdut însă românii și democrația din România. Cum am ajuns în această situație? Cauzele problemei sunt multiple și nu îmi propun să fac acum o analiză exhaustivă pe acest subiect, însă permiteți-mi să observ un lucru.

În ultimele săptămâni, spațiul public a fost invadat de valuri de minciună și dezinformare, de valuri de ură și venin. Propaganda ”progresistă” a reușit să transforme un gest perfect democratic – exprimarea dreptului la vot – într-o „faptă” condamnabilă! Și uite așa, cei care au îndrăznit să-și asume participarea la Referendum au ajuns să fie linșați pe rețelele sociale, au ajuns să fie etichetați în cel mai mizerabil mod: de la homofobi până la retrograzi și needucați. Milioane de români de bună credință au ajuns să fie puși la stâlpul infamiei doar pentru că gândesc altfel decât mințile „luminate” și atotștiutoare ale „elitelor”, doar pentru că au alte valori, nu neaparat cele la modă, neomarxiste. Din păcate, astea ni-s o parte dintre așa-zisele „elite” ale patriei, noua ”intelighenţie” care vorbește în numele viitorului: niște ticăloși disperați, autosuficienți și plini de sine, niște mincinoși plini de ură. În acest context, nici nu e de mirare că cei mai mulți dintre români au preferat absenteismul în locul participării.

Partidul Social Democrat a fost singurul partid care a susținut în mod onest acest referendum și i-a îndemnat pe români să își exprime voința prin vot. Celelalte partide au adoptat o ipostază ipocrită și chiar dacă declarativ au spus că susțin acest demers, la nivelul faptelor au contribuit la boicotul referendumului. PSD are conștiința îndeplinirii datoriei pe care o are ca partid politic. Noi i-am îndemnat pe cetățeni să participe la vot, ca să spună cum vor să arate țara și societatea în care trăim, pentru că votul democratic este cel mai de preț lucru pe care l-am câștigat la Revoluția din 1989. Nu am fost împotriva a ceva sau împotriva vreunei minorități, ci am militat pentru ceva ce a fost şi continuă să fie o instituţie umană fundamentală: familia bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie. La nivel personal, votul meu a fost unul pentru libertatea de a fi eu, cu credința mea, cu valorile mele, cu educația mea și cu libertatea de a putea transmite mai departe aceste lucruri generațiilor viitoare. Am votat pentru ca această construcție a democrației românești să funcționeze, am votat pentru valorile în care cred.

Cei care am mers la referendum am demonstrat că știm ce înseamnă democrația și știm să ne respectăm tradiția creștină. Mai mult, că ne pasă de familiile noastre și de viitorul țării în care ne-am format ca oameni și în care ne vom crește nepoții. De această dată nu am reușit să ne atingem obiectivul. Sunt însă convins că vom ști să învățăm din această lecție a democrației și, la următoarele alegeri, vom reuși să convingem românii să iasă într-un număr mai mare la vot.

Bunul Dumnezeu să ne ocrotească și să ne dea la toți gândul cel înțelept! Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 10 octombrie 2018)

Referendumul pentru familie. Iarăși despre democrație

Astăzi, declarația mea din plenul Senatului s-a dorit a fi o pledoarie pentru participarea românilor într-un număr cât mai mare la referendumul din 6 și 7 octombrie pentru modificarea articolului 48 alin. 1 din Constituția României, astfel încât căsătoria să fie definită ca uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie.

Iată textul integral al declarației.

”Globalizarea are, fără doar și poate, efectele ei benefice. De la accesul la informație, la bunuri, la oameni și locuri, vedem în jurul nostru cum o lume mai deschisă poate fi și este o lume mai bună. În același timp, globalizarea, fapt la fel de evident, accentuează inegalități vechi și în destule cazuri provoacă sărăcie în țările care deja se confruntă cu ea. Dar și mai gravă, după mine, este globalizarea gândirii, acea idee perversă care spune că toți ar trebui să gândim la fel, să fim la fel, să fim la fel de „progresişti” şi să anulăm mii de ani de istorie, să acceptăm orice propovăduiesc „apostolii” ei cei mai înverșunați. Iar efectele se văd și nu ar trebui să surprindă pe nimeni! Oamenii reacționează, prin vot, prin inițiative, prin orice mijloace democratice care îi ajută să își afirme și să își apere identitatea. Este în mod incontestabil și cazul referendumului cerut de peste trei milioane de români prin care își întreabă concetățenii cum vor, în țara lor, în cultura lor, conform istoriei și moștenirii lor creștine, să definească familia.

Cei pe care îi duce mintea doar până la a spune că aceste milioane de oameni nu trebuie băgați în seamă (USR) sunt aceiași care, prin revolte regizate și manipulări grosiere, vor să anuleze alte milioane de voturi, precum cele primite de la români de majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Mai rău, tot ei ne fac pe noi retrograzi (doar pentru că îndrăznim să credem altceva) şi tot ei spun despre noi că suntem oarecum inferiori altor popoare. Din punctul meu de vedere, toţi aceşti aşa-zişi „progresişti” nu fac altceva decât să-şi arate și cu această ocazie puținătatea minții. Aceşti oameni se uită mereu peste gard, se uită mereu la ce fac alții, la ce spun alții sau la ce ar putea crede alții, uitând faptul că alții au ajuns unde sunt tocmai pentru că au avut curajul propriilor idei, opinii și acțiuni! Nu este cazul celor de la USR sau a altora ca ei, fără doctrină și fără proiecte, care nu ştiu altceva decât să înjure şi care, acum, își arată adevărata față: fascişti, antidemocratici și cu lipsă totală de respect pentru poporul român.

Ce vor acești habarniști, la care fără probleme se poate alătura și domnul Cioloș (cel care în anul 2018 ne ceartă pe noi pentru ceva ce trebuia să rezolve el încă din 2016!), este ca România să nu fie ea, să copieze, să se prefacă, să dea bine eventual, nu știm la cine și nu știm de ce. Ceea ce nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă acești oameni este că România va fi respectată abia atunci când, așa ca acum, la Referendumul pentru familie, va avea curajul de a-și afirma și proteja identitatea!

Eu voi merge la Referendum și voi vota DA cu inima deschisă! Voi vota nu împotriva cuiva, ci pentru o idee și pentru normalitate. Nu votez împotriva niciunei minorități sexuale pentru că respect dreptul oricui de a se manifesta în intimitate cum crede de cuviință. Vreau însă, la fel ca şi alte milioane de români, ca familia din România să fie definită aşa cum vrem noi, românii, ca fiind compusă dintr-un bărbat şi o femeie. Într-un cuvânt, nu vreau altceva decât normalitate”.