Despre regionalizare și capitala de regiune

Astăzi colegul Cseke Attila, deputat UDMR de Bihor a organizat la Oradea o dezbatere pe tema regionalizării. Din păcate, din motive obiective nu am putut participa la eveniment, fiind plecat din localitate. Tocmai de aceea, aș dori să îmi prezint aici punctul de vedere pe această temă, punct de vedere împărtășit și susținut de toți parlamentarii și întreaga conducere a PSD Bihor.

Înțeleg că la finalul dezbaterii s-a semnat și un document public, asumat de toți factorii politici din județul Bihor (pe care il voi semna si eu cand ma intorc la Oradea), pentru ca Oradea să devină capitala viitoarei regiuni administrative, iar interesele județului Bihor să fie protejate în noua configurație regională.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare miză a reorganizării administrative a țării este să ne asigurăm că actualele județe nu-și vor pierde din influență, ci din contră ele se vor întări, atât din punct de vedere instituțional, cât și în ceea ce privește resursele financiare pe care le gestionează. Acesta trebuie să fie obiectivul descentralizării. Personal, m-aș bucura ca orașul nostru să devină capitală de regiune, însă sunt conștient că suntem într-o competiție acerbă cu Cluj Napoca și, fie vrem sau nu să recunoaștem, pornim cu șansa a doua. Pe de altă parte, pe noi, bihorenii nu ne ajută cu nimic dacă se crează un alt nivel administrativ; dacă decizia politică sau administrativă se mută de la București la Cluj sau chiar și la Oradea, însă nu vom avea putere mai mare și bani mai mulți pentru proiectele de dezvoltare locală. Cu ce ne ajută că Oradea va fi capitală de regiune, dacă această regiune va fi una săracă și lipsită de putere? Cu ce ne ajută ca Oradea să fie capitală regională, dacă vom avea în continuare cele mai mici salarii sau cele mai proaste drumuri din țară? De aceea, cred că, înainte de a desena noile regiuni și de a ne pronunța unde vor fi capitalele acestora, este foarte important să întărim autonomia locală și să stabilim foarte clar atribuțiile regiunilor și care va fi relația lor cu județele.

Pe de altă parte, mă număr și eu printre cei care doresc aplicarea unui principiu, eu l-am denumit al complementarității – care pe cât de simplu, este pe atât de, zic eu, corect; dacă vom reuși să-l punem în practică vom putea evita concentrarea puterii într-un singur pol și să asigurăm o dezvoltare echilibrată a întregii regiuni: dacă un oraș va fi capitala viitoarei regiuni, atunci președintele sau guvernatorul acelei regiuni să fie dintr-un alt oraș și dintr-un alt județ din regiune (de preferință, cel de-al doilea oraș ca importanță din acea regiune). Concret: dacă Cluj Napoca va fi capitala, președintele/guvernatorul să fie din Oradea. Șau invers!

Dacă reușim să obținem aceste două lucruri – întărirea județelor și aplicarea principiului complementarității – cred că nici nu mai contează atât de mult unde va fi capitala regiunii!

ro-regiuni

Notă

Proiectul de regionalizare propus de USL prevede 8 regiuni administrative, formate pe actualele regiuni de dezvoltare economică, județul Bihor urmând a face parte din actuala Regiune Nord-Vest. Proiectul urmează să fie dezvoltat în următoarea perioadă și supus dezbaterii publice. Aștept și eu părerile dvs – pro sau contra – pe această temă.

Reclame

Program dezbatere Buget

Bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale pe anul 2013 a fost adoptat miercuri de către Executiv și a fost publicat pe website-ul Ministerului de Finanțe. Proiectul a ajuns și la Parlament, iar de mâine va intra în dezbatere.

bugetul-stat-2013-format-deschis

Luni (28 ianuarie) începe sesiune extraordinară la Senat; marți și miercuri vor avea loc dezbaterile în comisiile de specialitate şi întocmirea avizelor către comisiile de buget-finanţe. 

Joi, 31 ianuarie comisia de buget centralizează amendamentele şi avizele de la comisiile de specialitate (avizatoare) și se încheie discuţiile cu ministerele.

Vineri, sâmbătă și duminică vor avea loc dezbateri în cadrul comisiilor de buget cu participarea ordonatorilor de credite și se finalizează rapoartele care vor fi înaintate plenului.

Pentru luni, 4 februarie este planificată începerea dezbaterilor în plenul celor două Camere ale Parlamentului, dezbatere ce va continua și în cursul zilei de marți.

Despre modificarea contractului cadru și finanţarea serviciilor medicale

Aș dori să mă refer la câteva din ideile și măsurile prezentate în ultimele zile de către oficialii Ministerului Sănătății pe marginea modificărilor preconizate la contractul cadru și finanţarea din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate a furnizorilor de servicii medicale din sistemul privat.

În primul și primul rând, aș vrea să subliniez care este fondul discuției: necesitatea creșterii finanțării unităților spitalicești de stat. Cu toții suntem de acord că pentru a putea avea și în sistemul public servicii medicale de calitate e nevoie să crească alocațiile de la Fondul de asigurări de sănătate. Propunerea Guvernului este să se limiteze alocările către spitalele private, iar banii astfel obținuți să fie direcționați către sistemul public; asta în condițiile în care cele mai complexe cazuri medicale sunt tratate în aceste spitale (și nu în cele private). Măsura care ar urma să intre în vigoare din luna martie NU priveste tratamentele efectuate în ambulatoriu, analizele, consultațiile sau tratamentele de rutină, care vor fi compensate în continuare și la unitățile private, ci doar intervențiile mai complicate, care oricum se fac tot în spitale de stat. Pe scurt, Ministerul Sănătății încearcă să găsească o soluție la problema subfinanțării sistemului public de sănătate, o problemă devenită deja cronică.

Așa cum susține și Ministerul Sănătății, cred și eu că este un pas esențial în revitalizarea sistemului public spitalicesc. Dar acest pas trebuie urmat de către alți pași și coroborat cu alte măsuri la fel de importante. Soluția unei finanțări mai mari pentru serviciile publice în detrimentul celor private este doar parțială. Banii sunt necesari pentru a crește calitatea în sistemul public, însă nu și suficienți. Și cred eu, discuția ar trebui purtată nu doar pe princiipii, ci mai ales pe realitățile existente, pentru că altfel riscăm să fim în continuare pe lângă realitatea care ne doare pe toți!

spital-paturi-publimedia-shutterstock

 E foarte bine că Ministerul Sănătăţii vrea creşterea sumelor alocate pentru asistenţa primară (asigurată integral de furnizori privaţi) şi pentru cea ambulatorie (asigurată majoritar de furnizori privaţi), care pot asigura rezolvarea unei părţi importante dintre cazurile care sunt tratate astăzi în spitale! De asemenea, mă bucur că se are în vedere și consolidarea reţelei regionale de spitale de urgenţă, reţea care cuprinde 53 de unităţi spitaliceşti pe plan naţional (inclusiv din Oradea) şi care constituie nucleul strategic al sistemului spitalicesc din România! Fără doar și poate, acestea sunt obiective legitime pentru realizarea cărora Ministerul Sănătății trebuie să depună toate eforturile.

O mai bună finanțare a sistemului public, așa cum am spus deja, este absolut necesară, însă, pentru problemele reale, cred că este nevoie și de alți pași și alte măsuri. Calitatea slabă a serviciilor medicale din sistemul public are multiple cauze. Subfinanțarea cronică este doar una dintre ele. Din punctul meu de vedere mai sunt și altele care trebuie „tratate” prin instrumente adecvate. Printre acestea aș aminti, fără pretenția de a fi exhaustiv, următoarele:

  1. Risipa, corupția și evaziunea fiscală din sistem nu pot fi combătute prin alocări mai mari de bani, ci doar printr-un management eficient și măsuri de control și sancțiuni ferme. Fără întărirea capacității de control a autorităților din domeniu, o finanțare mai consistentă nu-și va putea atinge obiectivele propuse și dorite.

Prin documentul prezentat în ședința de Guvern, Ministerul Sănătății a admis că există o problemă în zona angajaților din unitățile de stat care lucrează și la cabinete și spitale private. Nu îmi place însă ezitarea oficialilor în ceea ce privește o decizie fermă în această problemă. Avem două variante: fie interzicem categoric posibilitatea ca un medic sau o asistentă să fie angajați atât la stat, cât și la privat (cu toate consecințele și riscurile ce decurg de aici, inclusiv să rămânem fără personalul necesar la spitalele publice) fie, dacă nu facem acest lucru, să încetăm să-i mai acuzăm și să le punem în cârcă toate problemele sistemului. Pentru a lămuri situația și pentru a nu aduce acuzații nefondate, cred că o decizie fermă în această problemă ar trebui să se ia cât mai repede (sunt sigur că o lămurire cât mai urgentă ar fi un lucru susținut inclusiv de cadrele medicale acuzate pe nedrept)!

  1. Îmbunătățirea comunicării cu pacientul și schimbarea atitudinii față de acesta este un alt element cheie pentru a putea crește calitatea serviciilor medicale din sistemul public și, până la urmă, a crește satisfacția pacientului față de aceste servicii. Aici, spitalele publice ar trebui să preia modelele de bună practică din cele private, care sunt atractive, mai ales pentru că acolo pacienții sunt tratați cu respect. La fel ca și în cazul problemelor de corupție, așa și în ceea ce privește schimbarea atitudinii angajaților din unitățile de stat, putem fi de acord cu toții că o creștere a salariilor (pentru care este nevoie de o finanțare mai consistentă din fondul de sănătate) și, eventual, plata diferențiată a personalului nu sunt suficiente! E nevoie și aici de un control mai bun și de aplicarea unor sancțiuni ferme față de cei care greșesc sau nu se ridică la nivelul așteptărilor!
  2. Vital pentru funcționarea sistemului cred că este și definirea cât mai urgentă a pachetului de servicii medicale de bază pentru care se asigură decontarea Casei. Nu doar serviciile de bază trebuie definite, în opinia mea, ci și standardul și calitatea la care acestea trebuie prestate pentru asiguratul care se tratează în sistemul public!
  3. E cu atât mai imperativ să definim pachetul de bază și ce servicii se pot deconta, cu cât din luna octombrie, România va transpune DIRECTIVA 24/2011 a Uniunii Europene privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Regula introdusă de legislația europeană prevede că poți beneficia de aceleași servicii într-un alt stat membru, precum cele din țară! Așadar, pentru un pacient român se vor deconta aceleași sume și pentru aceleași servicii în țările UE, ca și în România. E nevoie să se legifereze cât mai repede ce drepturi poate avea un pacient aici în țară, pentru ca după aceea să fie foarte clar ce servicii se pot deconta în străinătate! Dacă în țară nu poți beneficia de plata unor servicii în spitalele private (așa cum propune acum Ministerul Sănătății), tot așa nici în străinătate nu te vei putea trata (pe banii din fondul național unic de asigurări de sănătate) în spitale private, ci doar în cele de stat.

De aici și efectele perverse. De exemplu, în cazul unei mămici din Oradea care vrea să nască la o clinică privată din localitate, Casa de Asigurări nu-i poate deconta serviciile, dar va putea beneficia de acest decont dacă va merge să nască la un spital public din Ungaria, la Debrecen sau Beretyoujfallu! Cred că Ministerul Sănătății trebuie să ia în calcul toate aspectele ce derivă din aplicarea acestei Directive europene și să încerce să vină cu soluții care, pe de o parte, să nu îngrădească drepturile pacienților români de a se trata în străinătate, pe de altă parte, să păstreze un echilibru în sistemul medical autohton.

Obiectivul nostru al tuturor celor care lucrăm în sistemul medical este să asigurăm servicii medicale de calitate tuturor asiguraților din România. Și când spun asta, mă refer la TOȚI pacienții, indiferent de nivelul de venituri al acestora și indiferent unde se tratează aceștia: la stat sau la privat. Apariția unor clivaje suplimentare în societate cred că este de evitat. A împărți românii în bogați și săraci sau în asigurați la stat sau privat ar fi o greșeală. Este o practică a trecutului la care sper să nu se mai revină niciodată!

Pe de o parte, înțeleg dorința Guvernului de a lua decizii rapide, cu efecte vizibile imediate, pe de altă parte, aș vrea să atrag atenția că avem nevoie de soluții integrate și consensuale, discutate cu toți factorii implicați (de la pacienți și medici, până la manageri și investitori privați) care să fie aplicabile pe termen lung. În acest context, așa cum am afirmat și în campania electorală, ca senator USL îmi voi concentra activitatea parlamentară pentru finalizarea și adoptarea, într-un timp cât mai scurt posibil, a unei noi Legi a Sănătății, cu prevederi adaptate noilor realități din sistemul medical și din societatea românească. 

PS. Începând de astăzi (21 ianuarie), a fost convocată sesiunea extraordinară a Parlamentului pentru dezbaterea și adoptarea Legii Bugetului de stat pentru anul 2013. Așteptăm să fim informați de către Executiv privind rezultatul negocierilor cu FMI, după care să începem să lucrăm pe buget. Vă țin la curent cu evoluția discuțiilor. 

Back to work

Vacanța și sărbătorile de iarnă au luat sfârșit. Cu bateriile încărcate și cu forțe proaspete, ne-am întors la lucru.

În următoarea perioadă mi-am propus să găsesc un spațiu adecvat pentru biroul meu parlamentar din Oradea și să definitivez echipa mea de consilieri cu care voi lucra în acest mandat.

Conform ultimelor informații, Parlamentul se va reuni în sesiune extraordinară începând cu 21 ianuarie pentru a dezbate și adopta proiectul de buget pe care Executivul condus de Victor Ponta îl pregătește în aceste zile.

keep-calm-and-get-back-to-work-24