Despre lipsa de onestitate și corectitudine de la nivel european

Recent, Partidul Socialiștilor Europeni (PSE) a anunțat candidatul familiei noastre politice pentru funcția de președinte al Comisiei Europene pentru perioada 2019 – 2024, în persoana domnului Frans Timmermans.

În intervenția mea de astăzi, permiteți-mi câteva gânduri personale vizavi de acest subiect din perspectiva a aceea ce (mai) înseamnă onestitatea și corectitudinea în politică, mai ales la nivel european.

Încă de la început vreau să spun cât mai răspicat un lucru: cunoscând ”antecedentele” domnului Timmermans și atitudinea sa permanent ostilă vizavi de România, am serioase îndoieli vizavi de susținerea de care domnia sa ar trebui să beneficieze din partea României și a Partidului Social Democrat pentru această funcție importantă la nivelul Uniunii Europene.

Și nu mă refer aici la faptul că domnul Frans Timmermans este un politician olandez și se comportă ca atare atunci când interesele geo-politice și economice ale țării sale o cer în zona României. Nu fac referire nici la scandalurile de corupție în care sunt implicate societăți olandeze de renume precum ING Bank sau Damen Shipyards Group, aceasta din urmă având interese directe pentru obținerea unui contract de 1,6 miliarde euro chiar de la Guvernul României.

Mă refer, în schimb, la poziționările sale de vătaf venit în ”colonia” România pentru a ne da lecții de cinste și corectitudine. În mod straniu, Frans Timmermans se arată foarte îngrijorat de situația din România sub conducerea PSD, în schimb, nu a scos niciun cuvânt despre încălcările grosolane ale drepturilor și libertăților cetățenilor din vremea guvernărilor de dreapta, așa cum nu a scos niciun cuvânt despre corupția din Justiție, despre abuzurile comise de procurori sau despre imixtiunea serviciilor secrete în actul de justiție. De asemenea, mă refer la faptul că domnia sa a fost și rămâne în continuare cel mai mare dușman politic al aderării României la spațiul Schengen, chiar și în condițiile în care din punct de vedere tehnic îndeplinim toate criteriile încă din anul 2011, conform rapoartelor și hotărârilor adoptate de toate instituțiile europene. Domnul comisar Timmermans nu a dorit însă să țină cont de aceste rapoarte oficiale, ci a preferat să adopte o poziție strict politicianistă, total incorectă față de români și față de România.

Fie că ne place, fie că nu, trebuie să recunoaștem că Frans Timmermans nu este camaradul dornic să ne ajute. El nu este prietenul PSD, nici al României și nici al românilor. Și din păcate, ieri la Strasbourg, susținând rezoluția Parlamentului European și păstrarea MCV-ul, două instrumente profund nedrepte și eminamente politice, acest domn a a ținut neaparat să ne mai demonstreze încă odată acest lucru. Nu pot să accept ca țara mea, membră a Uniunii Europene, să aibă statutul de slugă în fața nimănui, indiferent că se numește Merkel, Macron, Juncker sau Timmermans…

Îmi pare rău pentru acest domn, însă ipocrizia și dubla măsură nu sunt valori social-democrate. Și pentru că, în relația sa cu România le-a folosit mult prea des, fără nicio părere de rău – și când spun asta cred că sunt în asentimentul multor colegi – dar PSD nu îl va putea sprijini în ceea ce își propune. Ori, fără sprijinul total din partea PSD – la ora actuală una dintre cele mai mari partide de stânga din Europa – șansele sale de victorie sunt infime.  Dacă ar fi un lider politic responsabil și cu simțul realității, dl. Timmermans ar trebui să își re-evalueze la modul cel mai serios candidatura, pentru e evita nu doar un eșec personal, dar mai ales cel al familiei politice pe care o reprezintă. Aceasta este realitatea, iar noi trebuie să acționăm raportându-ne la această stare de fapt.

În concluzie, din punctul meu de vedere, nu cred că domnul Frans Timmermans merită nici aprecierea și nici susținerea noastră pentru funcția politică pe care o vizează la cel mai înalt nivel european. Am rezerve serioase privind capacitatea domniei sale de a fi liderul corect, echilibrat și echidistant de care UE și statele membre au nevoie. Din nefericire, nu îl văd în stare să asigure nici solidaritatea familiei social-democrate, și cu atât mai puțin unitatea europeană.

– declarație politică susținută în plenul Senatului din 14 noiembrie 2018 – 

 

steagurile-Romaniei-si-UE_530404291-360x241

 

Reclame

Despre necesitatea creșterii salariului minim pe economie

În România, am ajuns în situația paradoxală ca o măsură, în esența ei pozitivă, menită să ridice nivelul de trai al românilor, să fie aspru criticată și pusă sub semnul îndoielii de către reprezentanții Opoziției și acoliții acestora, doar pentru simplul fapt că ea aparține Guvernului PSD. Mă refer la controversa pe care unii încearcă din răsputeri să o creeze vizavi de preconizata creștere a salariului minim pe economie.

În ultimele zile, am văzut fel și fel de așa-zise ”analize” ale unor formatori de opinie, ”specialiști” și lideri politici de dreapta care ne explică de ce albul este negru și negrul este alb, într-o încercare disperată de a convinge românii că nu este bine să li se mărească salariile. Apropo de aceste persoane, observ un lucru cel puțin curios: sunt aceiași ”specialiști” care cu 10 ani în urmă, în timpul crizei economice, îmbrățișau cu ardoare măsurile de austeritate impuse populației, măsuri ce s-au dovedit a fi total ineficiente și profund anti-românești. Întâmplător sau nu, aceleași persoane ne amenință acum cu perspectiva unei crize economice mondiale. După părerea mea, ei nu fac altceva decât un exercițiu de wishfull thinking în speranța că doar-doar această criză se va produce odată în România.

Este halucinant unde au dus unii lupta politică și cât de disperați sunt să arunce cu noroi în toate măsurile bune ale acestui Guvern! Dacă și mărirea salariului minim pe economie a ajuns o problemă în România și unii mai au îndoieli vizavi de necesitatea acestei măsuri – în condițiile în care angajații români au printre cele mai mici salarii din Uniunea Euro­peană – atunci, permiteți-mi să vă spun că am ajuns o țară tare ciudată…

Dacă ar fi după liderii de dreapta și după specialiștii lor de casă, românii ar trebui să rămână cu aceleași salarii mizerabile și să lucreze, așa cum se exprima un fost ministru tehnocrat de tristă amintire, ”pe doi lei”. Dacă ar fi după PNL, USR, Cioloș și compania, țara noastră ar trebui să rămână o feudă a companiilor multinaționale, numai bună pentru a fi stoarsă de bani și de resurse, iar la nivelul UE, ar trebui să executăm cu obediență directivele venite de la Paris, Berlin sau mai știu eu de unde, fără a îndrăzni să ne susținem propriile interese naționale.

Faptul că aproximativ 60% dintre angajații români din mediul privat primesc salariul minim pe economie (2 milioane din totalul celor 3,5 milioane de angajați fiind plătiți la acest nivel minim, cel puțin în acte) arată că această nouă majorare a salariului minim este o măsură foarte bună, cu un impact foarte mare. Este evident că firmele multinaţionalele sunt nemul­ţumite, pentru că salariile mai mari ale angajaților români înseamnă profit mai mic pentru acționarii lor străini. Însă faptul că sunt atât de mulţi salariaţi plă­tiţi la nivelul minim în România arată tocmai necesitatea de a creşte constant salariul minim. Este o măsură care va produce efecte pe mai multe paliere: atât pe partea socială, pentru a crește nivelul de trai al celor care au cel mai mare nevoie de bani, cât și pe partea fiscală, obligând firmele să iasă din zona gri și să fiscalizeze și mai mult veniturile angajaților. Totodată, ea este menită să reducă exodul în alte state europene, unde muncitorii românii primesc salarii mult mai mari pentru acelaşi tip de poziţii ca și acasă.

I-aș îndemna pe toți românii de bună credință să nu ia în seamă propaganda anti-PSD plină de minciuni și dezinformare și să aibă încredere în măsurile propuse și implementate de Coaliția de guvernare. Din punctul meu de vedere consider că această mărire a salariului minim pe economie este una corectă și absolut necesară. Mi-aș dori ca Executivul să o implementeze cât mai repede posibil, dacă se poate de la 1 decembrie 2018, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2019.

FBplen

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 31.10.2018)

Eșecul referendumului este eșecul democrației din România

Suntem la doar câteva zile după Referendumul pentru modificarea Constituției. Din păcate pentru România, prezența la urne nu a fost suficientă pentru a valida rezultatele acestui exercițiu democratic esențial. Nu-mi pot ascunde, desigur, dezamăgirea privind numărul mic al românilor care au înțeles importanța votului lor într-o chestiune fundamentală a societății noastre contemporane.

Nu trebuie să ne fie frică de cuvinte și trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui demers democratic ratat. Din păcate, de data aceasta, dezinteresul și nepăsarea au prevalat. Nu a pierdut nici PSD, nici Biserica, nici altcineva. Au pierdut însă românii și democrația din România. Cum am ajuns în această situație? Cauzele problemei sunt multiple și nu îmi propun să fac acum o analiză exhaustivă pe acest subiect, însă permiteți-mi să observ un lucru.

În ultimele săptămâni, spațiul public a fost invadat de valuri de minciună și dezinformare, de valuri de ură și venin. Propaganda ”progresistă” a reușit să transforme un gest perfect democratic – exprimarea dreptului la vot – într-o „faptă” condamnabilă! Și uite așa, cei care au îndrăznit să-și asume participarea la Referendum au ajuns să fie linșați pe rețelele sociale, au ajuns să fie etichetați în cel mai mizerabil mod: de la homofobi până la retrograzi și needucați. Milioane de români de bună credință au ajuns să fie puși la stâlpul infamiei doar pentru că gândesc altfel decât mințile „luminate” și atotștiutoare ale „elitelor”, doar pentru că au alte valori, nu neaparat cele la modă, neomarxiste. Din păcate, astea ni-s o parte dintre așa-zisele „elite” ale patriei, noua ”intelighenţie” care vorbește în numele viitorului: niște ticăloși disperați, autosuficienți și plini de sine, niște mincinoși plini de ură. În acest context, nici nu e de mirare că cei mai mulți dintre români au preferat absenteismul în locul participării.

Partidul Social Democrat a fost singurul partid care a susținut în mod onest acest referendum și i-a îndemnat pe români să își exprime voința prin vot. Celelalte partide au adoptat o ipostază ipocrită și chiar dacă declarativ au spus că susțin acest demers, la nivelul faptelor au contribuit la boicotul referendumului. PSD are conștiința îndeplinirii datoriei pe care o are ca partid politic. Noi i-am îndemnat pe cetățeni să participe la vot, ca să spună cum vor să arate țara și societatea în care trăim, pentru că votul democratic este cel mai de preț lucru pe care l-am câștigat la Revoluția din 1989. Nu am fost împotriva a ceva sau împotriva vreunei minorități, ci am militat pentru ceva ce a fost şi continuă să fie o instituţie umană fundamentală: familia bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie. La nivel personal, votul meu a fost unul pentru libertatea de a fi eu, cu credința mea, cu valorile mele, cu educația mea și cu libertatea de a putea transmite mai departe aceste lucruri generațiilor viitoare. Am votat pentru ca această construcție a democrației românești să funcționeze, am votat pentru valorile în care cred.

Cei care am mers la referendum am demonstrat că știm ce înseamnă democrația și știm să ne respectăm tradiția creștină. Mai mult, că ne pasă de familiile noastre și de viitorul țării în care ne-am format ca oameni și în care ne vom crește nepoții. De această dată nu am reușit să ne atingem obiectivul. Sunt însă convins că vom ști să învățăm din această lecție a democrației și, la următoarele alegeri, vom reuși să convingem românii să iasă într-un număr mai mare la vot.

Bunul Dumnezeu să ne ocrotească și să ne dea la toți gândul cel înțelept! Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

referendum-465x390

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 10 octombrie 2018)

Referendumul pentru familie. Iarăși despre democrație

Astăzi, declarația mea din plenul Senatului s-a dorit a fi o pledoarie pentru participarea românilor într-un număr cât mai mare la referendumul din 6 și 7 octombrie pentru modificarea articolului 48 alin. 1 din Constituția României, astfel încât căsătoria să fie definită ca uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie.

Iată textul integral al declarației.

”Globalizarea are, fără doar și poate, efectele ei benefice. De la accesul la informație, la bunuri, la oameni și locuri, vedem în jurul nostru cum o lume mai deschisă poate fi și este o lume mai bună. În același timp, globalizarea, fapt la fel de evident, accentuează inegalități vechi și în destule cazuri provoacă sărăcie în țările care deja se confruntă cu ea. Dar și mai gravă, după mine, este globalizarea gândirii, acea idee perversă care spune că toți ar trebui să gândim la fel, să fim la fel, să fim la fel de „progresişti” şi să anulăm mii de ani de istorie, să acceptăm orice propovăduiesc „apostolii” ei cei mai înverșunați. Iar efectele se văd și nu ar trebui să surprindă pe nimeni! Oamenii reacționează, prin vot, prin inițiative, prin orice mijloace democratice care îi ajută să își afirme și să își apere identitatea. Este în mod incontestabil și cazul referendumului cerut de peste trei milioane de români prin care își întreabă concetățenii cum vor, în țara lor, în cultura lor, conform istoriei și moștenirii lor creștine, să definească familia.

Cei pe care îi duce mintea doar până la a spune că aceste milioane de oameni nu trebuie băgați în seamă (USR) sunt aceiași care, prin revolte regizate și manipulări grosiere, vor să anuleze alte milioane de voturi, precum cele primite de la români de majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Mai rău, tot ei ne fac pe noi retrograzi (doar pentru că îndrăznim să credem altceva) şi tot ei spun despre noi că suntem oarecum inferiori altor popoare. Din punctul meu de vedere, toţi aceşti aşa-zişi „progresişti” nu fac altceva decât să-şi arate și cu această ocazie puținătatea minții. Aceşti oameni se uită mereu peste gard, se uită mereu la ce fac alții, la ce spun alții sau la ce ar putea crede alții, uitând faptul că alții au ajuns unde sunt tocmai pentru că au avut curajul propriilor idei, opinii și acțiuni! Nu este cazul celor de la USR sau a altora ca ei, fără doctrină și fără proiecte, care nu ştiu altceva decât să înjure şi care, acum, își arată adevărata față: fascişti, antidemocratici și cu lipsă totală de respect pentru poporul român.

Ce vor acești habarniști, la care fără probleme se poate alătura și domnul Cioloș (cel care în anul 2018 ne ceartă pe noi pentru ceva ce trebuia să rezolve el încă din 2016!), este ca România să nu fie ea, să copieze, să se prefacă, să dea bine eventual, nu știm la cine și nu știm de ce. Ceea ce nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă acești oameni este că România va fi respectată abia atunci când, așa ca acum, la Referendumul pentru familie, va avea curajul de a-și afirma și proteja identitatea!

Eu voi merge la Referendum și voi vota DA cu inima deschisă! Voi vota nu împotriva cuiva, ci pentru o idee și pentru normalitate. Nu votez împotriva niciunei minorități sexuale pentru că respect dreptul oricui de a se manifesta în intimitate cum crede de cuviință. Vreau însă, la fel ca şi alte milioane de români, ca familia din România să fie definită aşa cum vrem noi, românii, ca fiind compusă dintr-un bărbat şi o femeie. Într-un cuvânt, nu vreau altceva decât normalitate”.

42784023_301781807310460_3142098374677757952_n

Prioritățile din domeniul sănătății în noua sesiune parlamentară

Prima declarație politică din noua sesiune parlamentară mi-a oferit prilejul de a relansa dezbaterea privind proiectele legislative extrem de importante asumate de către Coaliția de guvernare în domeniul sănătății.

Înainte de toate am dorit să punctez faptul că prima jumătate a anului 2018 s-a încheiat cu rezultate demne de remarcat. În primul și primul rând, mă refer la ceea ce nicio altă guvernare nu a făcut până acum: am mărit în mod semnificativ salariile cadrelor medicale care lucrează în spitalele din România!

În această nouă sesiune parlamentară, în calitate de membru în Comisia de Sănătate a Senatului și de președinte al Departamentului de Sănătate din cadrul PSD, voi continua să muncesc la fel de serios ca și până acum pentru a veni cu soluții eficiente la problemele rămase încă nerezolvate din sistemul de sănătate publică.

Îmi propun o colaborare strânsă cu profesioniștii Ministerului Sănătății în vederea implementării măsurilor asumate prin Programul de guvernare. În acest sens, îmbunătățirea cadrului legislativ – printr-o nouă Lege a Sănătății – reprezintă prioritatea mea în această sesiune parlamentară. Vom începe să muncim la elaborarea unui pachet de reforme care să reconstruiască din temelii, pe baze solide, întregul sistem medical din tara noastră. Acest proces este realmente o provocare dificilă la care doar împreună, prin dialog și colaborare între Putere și Opoziție, vom putea găsi soluțiile optime.

Nu trebuie să uităm nici de Legea Vaccinării, fiind necesare eforturi pentru a debloca procedura parlamentară în care se regăsește ea la ora actuală. De asemenea, nu putem să ignorăm nici dezvoltarea și implementarea altor inițiative legislative cruciale precum noua lege a transplantului de organe si țesuturi.

Mi-aș dori să avem puterea și înțelepciunea să lăsăm deoparte disputele politice și să ne concentrăm eforturile pentru a aduce mai multă calitate actului medical din România și pentru a ne asigura de faptul că pacienții vor beneficia de un sistem medical modern atât din punct de vedere legislativ și birocratic, cât și din punct de vedere al resurselor umane și medicale.

programul-psd-pe-sanatate-04-11-2016-page-001

Despre cei care încearcă să-mi păteze reputația

Nu îmi place să vorbesc despre oameni și să intru în polemici personale. Având în vedere însă acuzațiile total neadevărate pe care unii le-au lansat în spațiul public, aș dori să prezint câteva lucruri mai puțin cunoscute despre cei care astăzi încearcă cu orice preț să-mi păteze reputația.

 

Primul dintre ei este un „plagiator cu repetiție” și o persoană lipsită de onestitate. A doua persoană este o așa-zisă jurnalistă de investigație mincinoasă și impostoare. Să mă explic. 

 

Actualul rector Universității de Vest din Timișoara, domnul Marilen Pirtea, în 2008, a fost președintele comisiei care mi-a acordat titlul de doctor în științe economice. Atunci nu a găsit nicio problemă cu teza mea. Astăzi, ajuns deputat PNL, face presiuni asupra Comisiei de etică din cadrul Universității pe care o conduce pentru a „lămuri” similitudinile. Mă întreb și eu: oare domnul Pirtea când a fost corect și onest? În 2008 când mă felicita pentru teză sau în 2017/2018 când a intrat în corul acuzatorilor mei? Ce mi se pare foarte ciudat în cazul domniei sale este că s-a aliat împotriva mea tocmai cu jurnalista Emilia Șercan. Această doamnă Șercan mă acuză nu doar pe mine de plagiat, dar culmea, în 2016 făcea o ”anchetă” privind plagiatul domnului Pirtea. În 2016, domnul rector se victimiza. În 2018, a ajuns să pactizeze cu acuzatorul. Cred că asta spune multe despre caracterul domniei sale.


Despre doamna Emilia Şercan se știe că este o impostoare notorie. Ea însăși a recunoscut acest lucru în mod public
De asemenea, este și mincinoasă, pentru că altfel nu putea ajunge lector universitar la Universitatea București. A mințit pentru că nu îndeplinea criteriile minimale, iar unii au închis ochii la minciuna ei. Desigur, în cazul ei nu este nimic grav, minciuna și falsul fiind condamnabile doar la alții. La fel cum nu a fost gravă nici colaborarea extrem de fructuoasă pe care a avut-o cu mogulul ”penal” Sorin Ovidiu Vîntu, ea fiind plătită mărinimos de către acesta din surse despre care ea știa foarte bine că nu sunt legale…

Iată, așadar cine au ajuns să mă arate cu degetul și cine ne dau lecții de moralitate și de corectitudine! 

 

În ceea ce privește teza mea de doctorat, vă asigur că a fost redactată cu respectarea tuturor standardelor de calitate și de etică profesională în vigoare în perioada elaborării tezei și nu există nicio problemă cu ea, indiferent cât vor încerca unii sau alții să arunce cu noroi.

Nimeni nu trebuie să profite de pe urma morții oamenilor  

Astăzi, în Senat, s-a consumat un nou episod marca USR, adică o nouă încercare de câștiga capital politic în urma morții unui om, prin minciună. Este revoltător, iar dezinformările acestor oameni trebuie să înceteze pentru că servesc oricui altcuiva, dar nu românilor!

Moartea tânărului din Brașov este o tragedie enormă, dar folosirea ei în scop politic de către USR, chiar și azi, în Senat, este descalificantă pentru cei care se agață, iarăși, de o suferință imensă pentru a ieși ei în față.

Chiar și fostul ministru Voiculescu, care nu este medic, care nu are nicio competență reală în acest domeniu, și care a făcut un rău imens transplantului din România lansând acuzații nefondate și nedovedite niciodată – chiar dacă ar fi avut vreme cât a fost ministru, chiar și el – a făcut tot ce a putut ca să descurajeze românii să doneze organe, își adaugă acum vocea corului iresponsabililor.

Adevărul este că transplantul pulmonar în România a fost reluat în vremea acestei guvernări, a PSD, și doi oameni au putut fi operați deja în țară, în centrul pe care Voiculescu l-a discreditat fără reținere, iar acei oameni, acei români trăiesc.

Vlad Voiculescu avea o plângere penală împotriva sa tocmai pentru că, în calitate de ministru, într-un inimaginabil abuz, refuzase plata necesară spitalului din București care ar fi putut salva și mai multe vieți.

Asta nu este Opoziție și asta nu este politică! Chiar și eu am fost acuzat, iarăși, în condițiile în care în mandatul meu de ministru – deci după domnul Voiculescu (!!!) s-a semnat un acord fără limită de timp cu Eurotransplant, PENTRU PRIMA DATĂ, și în condițiile în care în mandatul meu am creat bazele pentru a face astfel de operații și în România!

Mă număr printre oamenii care știu și câte lucruri bune s-au făcut, și am făcut, dar și câte lucruri e nevoie să mai facem.

Doare să știi că nu poți salva fiecare pacient, oricât ai încerca, doare când vezi că niciodată nu e simplu, că ești parte a unui angrenaj european care te poate și ajuta, dar care are și el crizele lui majore și lipsurile lui, pentru că oamenii mor și în Vestul Europei din lipsa organelor disponibile.

După această tragedie un lucru ar trebui să ne mobilizeze: să facem tot ce putem pentru a sprijini și a încuraja donarea de organe în România, spre deosebire de ce s-a făcut în perioada 2015-2016.