Despre cei care încearcă să-mi păteze reputația

Nu îmi place să vorbesc despre oameni și să intru în polemici personale. Având în vedere însă acuzațiile total neadevărate pe care unii le-au lansat în spațiul public, aș dori să prezint câteva lucruri mai puțin cunoscute despre cei care astăzi încearcă cu orice preț să-mi păteze reputația.

 

Primul dintre ei este un „plagiator cu repetiție” și o persoană lipsită de onestitate. A doua persoană este o așa-zisă jurnalistă de investigație mincinoasă și impostoare. Să mă explic. 

 

Actualul rector Universității de Vest din Timișoara, domnul Marilen Pirtea, în 2008, a fost președintele comisiei care mi-a acordat titlul de doctor în științe economice. Atunci nu a găsit nicio problemă cu teza mea. Astăzi, ajuns deputat PNL, face presiuni asupra Comisiei de etică din cadrul Universității pe care o conduce pentru a „lămuri” similitudinile. Mă întreb și eu: oare domnul Pirtea când a fost corect și onest? În 2008 când mă felicita pentru teză sau în 2017/2018 când a intrat în corul acuzatorilor mei? Ce mi se pare foarte ciudat în cazul domniei sale este că s-a aliat împotriva mea tocmai cu jurnalista Emilia Șercan. Această doamnă Șercan mă acuză nu doar pe mine de plagiat, dar culmea, în 2016 făcea o ”anchetă” privind plagiatul domnului Pirtea. În 2016, domnul rector se victimiza. În 2018, a ajuns să pactizeze cu acuzatorul. Cred că asta spune multe despre caracterul domniei sale.


Despre doamna Emilia Şercan se știe că este o impostoare notorie. Ea însăși a recunoscut acest lucru în mod public
De asemenea, este și mincinoasă, pentru că altfel nu putea ajunge lector universitar la Universitatea București. A mințit pentru că nu îndeplinea criteriile minimale, iar unii au închis ochii la minciuna ei. Desigur, în cazul ei nu este nimic grav, minciuna și falsul fiind condamnabile doar la alții. La fel cum nu a fost gravă nici colaborarea extrem de fructuoasă pe care a avut-o cu mogulul ”penal” Sorin Ovidiu Vîntu, ea fiind plătită mărinimos de către acesta din surse despre care ea știa foarte bine că nu sunt legale…

Iată, așadar cine au ajuns să mă arate cu degetul și cine ne dau lecții de moralitate și de corectitudine! 

 

În ceea ce privește teza mea de doctorat, vă asigur că a fost redactată cu respectarea tuturor standardelor de calitate și de etică profesională în vigoare în perioada elaborării tezei și nu există nicio problemă cu ea, indiferent cât vor încerca unii sau alții să arunce cu noroi.

Reclame

Nimeni nu trebuie să profite de pe urma morții oamenilor  

Astăzi, în Senat, s-a consumat un nou episod marca USR, adică o nouă încercare de câștiga capital politic în urma morții unui om, prin minciună. Este revoltător, iar dezinformările acestor oameni trebuie să înceteze pentru că servesc oricui altcuiva, dar nu românilor!

Moartea tânărului din Brașov este o tragedie enormă, dar folosirea ei în scop politic de către USR, chiar și azi, în Senat, este descalificantă pentru cei care se agață, iarăși, de o suferință imensă pentru a ieși ei în față.

Chiar și fostul ministru Voiculescu, care nu este medic, care nu are nicio competență reală în acest domeniu, și care a făcut un rău imens transplantului din România lansând acuzații nefondate și nedovedite niciodată – chiar dacă ar fi avut vreme cât a fost ministru, chiar și el – a făcut tot ce a putut ca să descurajeze românii să doneze organe, își adaugă acum vocea corului iresponsabililor.

Adevărul este că transplantul pulmonar în România a fost reluat în vremea acestei guvernări, a PSD, și doi oameni au putut fi operați deja în țară, în centrul pe care Voiculescu l-a discreditat fără reținere, iar acei oameni, acei români trăiesc.

Vlad Voiculescu avea o plângere penală împotriva sa tocmai pentru că, în calitate de ministru, într-un inimaginabil abuz, refuzase plata necesară spitalului din București care ar fi putut salva și mai multe vieți.

Asta nu este Opoziție și asta nu este politică! Chiar și eu am fost acuzat, iarăși, în condițiile în care în mandatul meu de ministru – deci după domnul Voiculescu (!!!) s-a semnat un acord fără limită de timp cu Eurotransplant, PENTRU PRIMA DATĂ, și în condițiile în care în mandatul meu am creat bazele pentru a face astfel de operații și în România!

Mă număr printre oamenii care știu și câte lucruri bune s-au făcut, și am făcut, dar și câte lucruri e nevoie să mai facem.

Doare să știi că nu poți salva fiecare pacient, oricât ai încerca, doare când vezi că niciodată nu e simplu, că ești parte a unui angrenaj european care te poate și ajuta, dar care are și el crizele lui majore și lipsurile lui, pentru că oamenii mor și în Vestul Europei din lipsa organelor disponibile.

După această tragedie un lucru ar trebui să ne mobilizeze: să facem tot ce putem pentru a sprijini și a încuraja donarea de organe în România, spre deosebire de ce s-a făcut în perioada 2015-2016.

Declarațiile lui Iohannis sunt ipocrite și profund politice

Declarațiile de astăzi ale președintelui Klaus Werner Iohannis sunt nu doar ipocrite, dar și profund politice.

Ceea ce reclamă președintele Iohannis față de modificările la Legile Justiției (303/2004, 304/2004 și 317/2004) este identic cu „problemele” grupărilor #rezist și ale celor care se opun oricăror modificări la legile făcute de fosta ministru Monica Macovei, mai ales în ceea ce privește procurorii și privilegiile actuale ale acestora.

Nu este întâmplător acest lucru. Interpretarea declarațiilor de astăzi ale președintelui Klaus Werner Iohannis trebuie făcută în cheia politică a alegerilor prezidențiale de anul viitor: Iohannis a vorbit strict pentru susținătorii săi politici, anti-PSD, nicidecum ca un președinte responsabil al tuturor românilor, independent și echidistant.

Nu știu dacă președintele s-a făcut sau nu de râs prin faptul că nu știe că CCR s-a pronunţat deja în ianuarie 2018 pe sesizarea Comisiei de la Veneţia sau prin faptul că a anunţat că trimite toate trei legile înapoi la Curtea Constituţională, deşi doar o singură lege se află pe masa sa, intrând în termen de promulgare, respectiv Legea 304 (Legea 317 se află încă la Curtea Constituţională, iar Legea 303 se află în dezbaterea Parlamentului). Știu în schimb altceva: Klaus Werner Iohannis nu face nimic deosebit față de ceea ce a făcut și până acum într-un mod cât se poate de cinic: pentru a câștiga un nou mandat prezidențial, el spune ceea ce vor susținătorii săi să audă, chiar dacă asta înseamnă să dea indicații prețioase judecătorilor de la Curtea Constituțională (CCR) sau să încalce flagrant regulile constituționale și ale statului de drept.

Întrebare parlamentară privind achiziția noilor ambulanțe

În luna mai a anului 2017, domnul secretar de stat, Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a adus acuzații extrem de grave la adresa Ministerului Sănătății pe care îl conduceam la vremea respectivă. Am fost acuzat atunci de „blocarea artificială” a procesului de reînnoire a parcului auto de la nivelul SMURD și al Serviciilor Județene de Ambulanță.

Într-o scrisoare adresată ministerului, domnul Arafat a afirmat că „soluția optimă de ieșire în cel mai scurt timp din impasul în care ne aflăm este deblocarea situației astfel încât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) să își continue procedura integrată atât pentru serviciile de ambulanță, cât și pentru SMURD și continuarea în acest sens a colaborării existente între cele două ministere, în interesul asigurării asistenței de urgență pentru cetățeni. Orice altă soluție adoptată va duce la agravarea fără precedent a situației în care ne aflăm, având drept consecință creșterea continuă a costurilor de reparație și întreținere a ambulanțelor și, ceea ce este mult mai important, apariția unor riscuri de neacceptat pentru viața pacienților care necesită intervențiile de urgență. Trebuie să vă aduc în vedere, în modul cel mai serios, că suntem cu mult mai aproape decât vă puteți imagina de ziua în care populația, pe bună dreptate, va reproșa vehement decesul unui pacient la care fie echipajul de urgență nu a mai ajuns în timp util din cauza defectării ambulanței în cursul intervenției, fie echipamentele medicale nu au funcționat și nu s-au putut efectua procedurile salvatoare de viață„.

Sub această presiune a situației descrise de domnul Arafat, pentru finalizarea cu rapiditate a procedurii de achiziție a noilor ambulanțe, Guvernul României a decis să accepte propunerea domniei sale, IGSU rămânând autoritatea care s-a ocupat în continuare de procedura de achiziție publică.

De atunci, iată, a trecut imediat un an de zile și, în continuare, sistemul de gestionare a situațiilor de urgență se confruntă cu o criză a ambulanțelor, riscurile la adresa populației rămânând foarte crescute.

Având în vedere această problemă, i-am adresat o întrebare doamnei ministru Carmen Dan (Ministerul Afacerilor Interne) în care am solicitat să mi se comunice în ce stadiu se află procedura de achiziție publică a noilor ambulanțe și de ce aceasta nu a fost finalizată până acum de Departamentul pentru Situații de Urgență, așa cum a fost promis de către domnul secretar de stat Raed Arafat. În situația în care există întârzieri nejustificate, vreau să știu motivele acestor întârzieri și numele celor responsabili pentru situația în care ne aflăm.

ambulanta

Despre propunerea privind interzicerea medicilor de a lucra simultan în sector public și cel privat

În ceea ce privește propunerea controversată apărută în spațiul public în ultimele zile privind impunerea unor interdicţii pentru medici de a lucra simultan în sectorul public și cel privat, consider că avem de a face cu o falsă problemă.

Sunt convins că personalul din sănătate, indiferent că lucrează într-un spital public sau o entitate privată, este loial în primul și primul rând intereselor pacienților și urmărește, conform jurământului depus, să le asigure acestora cele mai bune tratamente disponibile, ţinând cont de problemele și de nevoile acestora.

O decizie atât de importantă pentru funcționarea sistemului sanitar din țara noastră, necesită, pe de o parte, o analiză atentă privind acoperirea cu resurse umane a spitalelor, pe de altă parte, o dezbatere reală cu toți cei implicați: pacienți, organizații profesionale și autorități publice. În absența unei astfel de analize serioase și a unui dialog onest și constructiv, riscăm să ne trezim cu propuneri populiste, fără nicio fundamentare, care nu numai că nu vor ajuta funcționarea sistemului medical, dar vor crea o tensiune contraproductivă în relația dintre medici și pacienți. Nu cred că așa se rezolvă lucrurile. Sunt încrezător însă că Ministerul Sănătății va reuși să gestioneze cu înțelepciune situația și va veni cu soluțiile corecte la această problemă atât de sensibilă.

Precizări privind criza de imunoglobulină

Constat cu tristețe că, nici la 28 de ani de la căderea comunismului, nu am reușit să scăpăm complet de meteahna de a ne demoniza liderii odată ce aceștia nu mai sunt în funcție. Am simțit asta pe propria piele, fiind făcut țapul ispășitor pentru criza de imunoglobulină.

Pentru cei care au interesul și răbdarea de a asculta și punctul meu de vedere, doresc să prezint următoarele date care înlătură acuzațiile nefondate care mi se aduc:

1. Am avut discuții și întâlniri atât cu asociațiile pacienților, cât și cu reprezentanții industriei farmaceutice pentru a rezolva problema imunoglobulinei. În urma acestora, Ministerul Sănătății a întreprins toate demersurile legale agreate împreună cu partenerii de dialog pentru rezolvarea situației. Am eliminat inclusiv taxa clawback, însă companiile nu și-au onorat partea lor din înțelegere, ceea ce a dus la cronicizarea problemei.

2. ‎Stocurile de imunoglobulină achiziționate de UNIFARM și puse la dispoziția spitalelor au fost utilizate în cazurile celor grav bolnavi, internați în secțiile de Terapie Intensivă.

3. ‎În cazul cererii distribuitorului Torus Pharma, în vederea eliberării unei Autorizații pentru Nevoi Speciale (ANS) pentru imunoglobulina umană, Agenţia Naţionala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) a transmis public decizia sa. Citez din comunicatul instituției abilitate să autorizeze sau nu un medicament pentru pacienții români:
„originea non-europeana a produsului nu poate oferi garanții asupra îndeplinirii criteriilor de siguranță și calitate impuse în cazul produselor din Uniunea Europeana, iar autorizarea prin procedura pentru nevoi speciale nu permite în acest caz (condițiile OMS 85/2013), o evaluare suficientă din punct de vedere al siguranței și calității plasmei utilizate pentru procesul de fabricație și nici a procesului de fabricație a medicamentului”. De asemenea, ANMDM precizează că, în acest caz, „o testare punctuală a produsului finit nu ar putea acoperi toate aspectele menționate anterior și nu ar putea garanta, în totalitate, calitatea produsului”.

Comunicatul integral al ANMDM îl puteți găsi aici.

Declarație politică pe tema majorării salariilor din sistemul sanitar

În declarația de astăzi din plenul Senatului am dorit să punctez una dintre cele mai importante realizări ale Guvernului PSD în domeniul Sănătății. Mă refer la creșterea salariilor personalului din sistemul medical începând cu data de 1 martie 2018. Practic, salariile de bază ale medicilor și asistenţilor medicali din unităţile sanitare publice se majorează în mod substanțial până la nivelul salariului de bază pentru anul 2022, stabilit conform grilei din Legea salarizării personalului plătit din fonduri publice (Legea 153/2017).

Fără să folosesc cuvinte prea mari, această mărire este cea mai mare din istorie, medicii și asistenții medicali din România urmând să fie plătiți cu salarii mult mai mari decât până acum. Nivelul salarizării din sistemul sanitar românesc ajunge astfel unul comparabil cu cel existent în statele occidentale. Astfel, în sistem vor fi salarii şi de aproximativ 16.000 de lei  brut/lună, ceea ce înseamnă un salariu net de peste 2.000 de euro! Un medic primar va avea salariul dublat, iar un asistent medical va câștiga și el cu peste 50% mai mult decât până acum. Aceeași creștere semnificativă se respectă și în cazul tuturor celorlalte categorii de medici, inclusiv în cazul medicilor rezidenți și a personalului de cercetare sau a celui auxiliar.

Dați-mi voie să insist asupra faptului că aceste salarii, care vor cunoaște în unele cazuri creșteri de până la 172%, sunt binemeritate, venind după o perioadă lungă în care medicii și toate celelalte categorii de personal medical calificat nu au fost plătite corespunzător. Deși pot părea spectaculoase, sunt absolut convins că aceste creșteri reprezintă adevărata valoare a muncii prestate de acești oameni deosebiți, care își dedică fiecare zi salvării de vieți omenești și au ales să rămână în țară și să lupte alături de noi la consolidarea și modernizarea sistemului medical, chiar dacă, poate, aveau și alte opțiuni.

Am toată convingerea că aceste majorări vor permite acoperirea posturilor vacante din spitale și vor reprezenta și un impuls pentru specialiștii români plecați în străinătate să se întoarcă în România și să profeseze în spitalele și clinicile noastre fără gândul la alte probleme financiare, oferind astfel toată atenția și concentrarea lor pacientului. Ne putem permite de asemenea să credem, dragi colegi, că aceste măriri pot reprezenta și un pas important către eliminarea „atențiilor” oferite personalului din sistemul medical.

Din păcate, nici nu a apucat să intre în vigoare măsura de creștere a salariilor, că au și apărut deja unele voci ”critice”, care vorbesc despre posibilitatea organizării unor protestele ale personalului din sistemul medical, nemulțumiți de anumite plafonări și de nivelul unor sporuri. Sunt încrezător că Ministerul Sănătății va reuși să informeze corect angajații din sistemul sanitar asupra modului de aplicare a prevederilor legale și, în perioada imediat următoare, va găsi soluțiile optime pentru a rezolva problema acordării sporurilor și eliminarea anumitor limitări. Personal, îmi arăt toată disponibilitatea pentru a lucra cu oricine îmi cere acest lucru pentru a ne asigura împreună de faptul că aceste creșteri salariale vor ajunge cât mai repede în buzunarele medicilor.

În încheiere aș dori să îmi arăt bucuria că, în calitate de ministru al sănătății, am făcut parte din Guvernul PSD care a pus în aplicare această măsură atât de importantă pentru personalul medical din România și pentru o mai bună funcționare a sistemului nostru sanitar. Este o decizie pe care niciun al guvern nu a îndrăznit până acum să o ia și sunt convins de faptul că această mărire istorică va avea un rol decisiv în remodelarea încrederii în sistemul medical românesc și în modernizarea acestuia, pentru beneficiul fiecărui pacient din țara noastră.

spital(3)