Locuri suplimentare obtinuţe pentru Universitatea din Oradea

Veste bună pentru Universitatea din Oradea!

Ca un prim rezultat al întâlnirii parlamentarilor USL şi UDMR cu conducerea Ministerului pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică din data de 18 septembrie de la Bucureşti, precum şi a demersurilor ulterioare efectuate de către preşedintele PSD Bihor, domnul Ioan Mang pe lângă cu ministrul delegat, domnul Mihnea Costoiu, acesta din urmă a aprobat suplimentarea locurilor bugetate alocate pentru Universitatea din Oradea.

Astfel, pentru anul universitar 2013-2014 au fost obţinute în plus 80 de locuri la nivel de licenţă şi 25 de locuri pentru masterat.

Reclame

Interpelare privind autorizarea sanitară a unităţilor de învăţământ, declaraţie politică pe tema Schengen şi iniţiativă legislativă privind înfiinţarea organizaţiilor cooperatiste şcolare

Săptămâna aceasta am avut o interpelare şi o declaraţie politică în plenul Senatului. De asemenea, am depus şi o iniţiativă legislativă, zic eu importantă, care vine să ofere soluţii pentru reducerea abandonului şcolar şi combaterea şomajului în rândul tinerilor.

Interpelarea mea se adresează Ministerului Educaţiei Naţionale şi se referă la o problemă devenită deja cronică, cea a autorizării sanitare a unităţilor de învăţământ din România. Chiar dacă a început deja de o săptămână noul an şcolar, foarte multe grădiniţe şi şcoli, mai ales din mediul rural, nu au primit autorizaţia sanitară de funcţionare. Practic, în aceste unităţi şcolare, unde învaţă şi lucrează mii de copii şi dascăli nu se pot asigura, nici în acest an, condiţii normale de studiu şi de lucru, fiind astfel afectat întreg procesul de învăţământ.

De exemplu, în judeţul Bihor, unităţile de învăţământ funcţionează, în total, în 972 de clădiri, din care au primit autorizaţie de la Direcţia de Sănătate Publică Bihor doar 62%. Restul de 38% vor funcţiona fără acest aviz pentru că fie nu au apă potabilă, fie au WC-uri în curte sau prezintă elemente de siguranţă necorespunzătoare (pardoseli defecte, tavan crăpat, fose septice neasigurate, curţi neîmprejmuite). Faţă de anul trecut, se observă o creştere cu 10 procente a clădirilor neautorizate, ceea ce reprezintă un motiv de îngrijorare pentru toţi cei preocupaţi de funcţionarea sistemului naţional de educaţie.

Pe când reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean solicită o mai mare responsabilitate din partea autorităţilor locale, acestea din urmă se confruntă cu mari dificultăţi financiare – unele dintre ele abia reuşesc să-şi asigure propriul buget de funcţionare – astfel că nu mai pot asigura resursele financiare necesare pentru şcoli şi grădiniţe.

În aceste condiţii, l-a întrebat pe domnul ministru Remus Pricopie ce măsuri intenţionează să ia pentru a rezolva cât mai urgent şi definitiv problema autorizării sanitare a tuturor clădirilor unităţilor de învăţământ şi ce soluţii financiare consideră a fi fezabile astfel încât, începând cu anul şcolar viitor, toţi elevii şi toţii dascălii să se bucure de condiţii civilizate de învăţământ, demne de secolul XXI.

În ceea ce priveşte declaraţia mea politică ea vizează subiectul aderării României la spaţiul Schengen şi ultimele declaraţii ale oficialilor francezi pe această temă.

Declaraţiile de săptămâna trecută ale domnului Manues Valls, ministrul francez de interne, prin care domnia sa şi-a exprimat rezerve cu privire la aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen începând cu data de 1 ianuarie 2014, au fost de natură să provoace anumite nedumeriri şi chiar îngrijorare.

Am dorit să întăresc, de la tribuna Senatului Romaniei, faptul că ţara noastră are în continuare încredere în sprijinul partenerilor noştri francezi pentru îndeplinirea acestui obiectiv major. Poziţia oficială a Franţei, singura care poate face obiectul unor discuţii serioase, este cea confirmată în prevederile Parteneriatului Strategic şi a Foii de Parcurs, încheiate între ţările noastre şi semnate de către cei doi prim-minişti, domnii Victor Ponta şi Jean-Marc Ayrault.

Apreciez, de asemenea, reacţia echilibrată şi constructivă adoptată de către Ministerul român al Afacerilor Externe cu privire la acest subiect. Ţara noastră şi-a îndeplinit toate obligaţiile care decurg din acest proces, toate criteriile tehnice pentru aderarea la spaţiul Schengen fiind în acest moment respectate. Decizia adoptată însă la Bruxelles va fi una politică şi ea trebuie să fie unanimă. De aceea, doresc să invit toţi factorii implicaţi în acest proces să-şi sporească eforturile pentru ca încrederea partenerilor noştri europeni în capacitatea României de a-şi respecta angajamentele asumate să se consolideze, iar decizia politică să poată fi adoptată cât mai repede şi de o maniera pozitivă.

Românii trebuie trataţi aşa cum se cuvine, în calitatea lor de cetăţeni europeni cu drepturi depline şi am încredere că acest Guvern va reuşi să duca la bun sfârşit îndeplinirea unuia dintre cele mai importante obiective de politică externă asumate de ţara noastră până în prezent.

Iniţiativa legislativă pe care am depus-o astăzi la Parlament priveşte organizaţiile cooperatiste şcolare. Prin ea încerc să definesc cadrul legal privind organizaţiile cooperatiste şcolare, care vor fi persoane juridice române, organizate ca asociaţii autonome, apolitice, şi care vor desfăşura activităţi specifice societăţilor cooperative, în scopul întrajutorării membrilor acestora.

Iniţiativa mea porneşte de la câteva probleme serioase ale societăţii noastre. La ora actuală, foarte multe persoane cu vârste între 15 şi 24 de ani abandonează instituţiile de învăţământ şi formare fără a fi obţinut o calificare, iar şomajul în rândul tinerilor atinge cote alarmante în întreaga Europă, inclusiv în România. În acest context, stabilirea unor legături timpurii între educaţie şi piaţa forţei de muncă este esenţială pentru familiarizarea tinerilor cu mediul de muncă. O importanţă deosebită pot avea aici locurile de muncă cu caracter temporar, pe care tinerii pot să le aibă în timpul frecventării cursurilor de învăţământ. Acestea pot reprezenta o experienţă valoroasă, care să le permită dobândirea de competenţe şi le facilitează o mai bună inserţie pe piaţa muncii. Mai mult, tinerii pot să dezvolte valori precum înţelegerea reciprocă, dialogul şi solidaritatea, iar recunoaşterea competenţelor dobândite contribuie la facilitarea tranziţiei de la educaţie la ocuparea unui loc de muncă.

Obiectivele organizaţiilor cooperatiste şcolare vor fi crearea unui număr cât mai mare de oportunităţi pentru tineri în domeniul ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea inserţiei sociale a tinerilor, sprijinirea solidarităţii reciproce între societate şi tineri, precum şi îmbunătăţirea situaţiei sociale a tinerilor.

Înfiinţarea societăţilor cooperatiste şcolare se va face în condiţiile Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, de către unităţi de învăţământ preuniversitar sau de către instituţii de învăţământ superior, de către elevi sau studenţi sau de către părinţii acestora. Elevii sau studenţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fi împlinit vârsta de 16 ani, să fie înscrişi la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar şi universitar, să aibă domiciliul/reşedinţa în raza teritorială de acţiune a cooperativei şcolare, să semneze sau să accepte după caz, actul constitutiv al acesteia şi să fi subscris şi vărsat cel puţin numărul de părţi sociale stabilit prin actul constitutiv.

Propunerea este ca societatea cooperatistă şcolară să fie agent de muncă temporară şi să fie exceptată de la constituirea garanţiei financiare prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare. Totodată, elevii şi studenţii, care sunt membri cooperatori sunt salariaţi temporari, în condiţiile legii.

De asemenea, încheierea şi derularea contractelor de muncă dintre societatea cooperatistă şcolară şi elevii sau studenţii, care sunt membri cooperatori, se va face în condiţiile Legii nr. 53/2003 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în funcţie de activităţile care vor fi desfăşurate de către societatea cooperatistă şcolară, elevii şi studenţii vor putea să încheie contracte pe durată determinată, pentru îndeplinirea numai a unei misiuni de muncă temporară sau contracte pe durată nedeterminată. Unităţile de învăţământ vor fi obligate să aducă la cunoştinţa tuturor elevilor şi studenţilor misiunile de muncă temporară, pentru a se asigura transparenţă şi accesul egal al acestora. De asemenea, desemnarea elevilor şi studenţilor care vor desfăşura misiunea de muncă temporară se face de către consiliul de administraţie al societăţii, în baza opţiunii acestora.

Pentru a se asigura susţinerea elevilor şi studenţilor de către societate, societăţile cooperatiste şcolare vor beneficia de scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru elevii şi studenţii care sunt membri cooperatori (contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări pentru şomaj, contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, inclusiv contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate).

Perioada lucrată de aceştia va constitui stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, iar pentru stabilirea şi calculul drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se utilizează câştigul salarial mediu brut lunar, pentru care asiguratul plăteşte contribuţia individuală de asigurare socială.

Totodată, societăţile cooperatiste şcolare vor beneficia de scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la oficiile registrului comerţului pentru înregistrarea societăţii cooperatiste, precum şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial al României.

Prin proiectul de lege se propune şi scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile din activităţi economice realizate de societăţile cooperatiste şcolare, până la nivelul echivalentului în lei a 10.000 euro, într-un an fiscal.

Pentru a da coerenţă dispoziţiilor propuse, se propune şi modificarea articolelor 22 şi 129 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prin crearea bazei legale pentru ca unităţile de învăţământ preuniversitare şi instituţiile de învăţământ superior să poată înfiinţa societăţi cooperative şcolare.

UPDATE Întâlnire cu ministrul Costoiu pe tema Universităţii din Oradea

În urma discuţiilor avute cu ocazia mesei rotunde organizate săptămâna trecută de Universitatea din Oradea, la care am vorbit despre stadiul actual şi strategia de viitor a Universităţii, astăzi, la Bucureşti, voi participa – alături de co-preşedinţii USL Bihor, domnii Ioan Mang şi Cornel Popa, de domnul primar Ilie Bolojan si de colegii parlamentari bihoreni – la o întâlnire cu domnul Mihnea Costoiu, ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică.

Cu acest prilej, vom aborda situaţia Universităţii din Oradea, a cărei dezvoltare reprezintă o prioritate pentru noi toţi şi o mare oportunitate pentru oraşul şi judeţul nostru.

uni

 

UPDATE

Intalnirea de astazi o consider foarte importanta pentru viitorul Universitatii din Oradea, a carei dezvoltare reprezinta, asa cum am spus mereu, o prioritate asumata de noi toti.

La ea au participat domnul Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Invatamant Superior, Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica, insotit de domnul Gigel Paraschiv, secretar de Stat pentru Invatamantul Superior si de domnul profesor Constantin Bungau, rectorul Universitatii din Oradea. Delegatia noastra a fost condusa de domnul Ioan Mang, co-presedintele USL Bihor si vicepresedinte al Consiliului Judetean Bihor. Din ea au mai facut parte doamnele deputat Sonia Draghici si Florica Chereches si domnii deputati Gheorghe Bogdan, Cseke Attila, Szabo Odon si Gheorghe Costin.

Discutiile s-au axat asupra stadiului actual si a strategiei de viitor a Universitatii oradene, urmand ca Ministerul, pe baza datelor ce vor fi transmise de Universitate, sa faca o evaluare a situatiei si sa ia, in cel mai scurt timp, deciziile care se impun pentru a sustine dezvoltarea ei in viitor.

Despre Rosia Montana, dezvoltare durabila si bunastare

La sfarsit de saptamana, la cabinetul meu parlamentar din Oradea am avut o intalnire foarte interesanta cu reprezentantii mai multor ONG-uri active in domeniul protectiei mediului si nu numai: Academia Civica Bihor, Ecotop Oradea, Centrul pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabila si Centrul Regional de Supraveghere Ecologica „Muntii Apuseni”.

Subiectul pe care l-am discutat nu putea fi altul decat proiectul minier de la Rosia Montana. Trebuie sa apreciez echilibrul si pertinenta opiniilor exprimate; apreciez grija pentru mediul inconjurator si dezvoltare durabila, dar si mai mult grija reala a acestor militanti pentru oamenii din zona Rosia Montana, grija pe care, alaturi de multi romani, o impartasesc si eu.

Una dintre opiniile exprimate, la care subscriu si eu, a fost aceea ca avem nevoie investitori, avem nevoie de minerit si avem nevoie sa ne utilizam resursele, dar nu in orice conditii. Trebuie sa le utilizam in mod responsabil.

In ceea ce ma priveste, apreciez in continuare gestul Guvernului de a trimite acest proiect de lege, spre dezbatere, in Parlament, ca singura modalitate de a angaja o consultare mai larga cu toti cei interesati de subiect si sunt deschis tuturor initiativelor de dialog constructiv, care sa ne permita sa intelegem mai bine situatia creata.

Am spus acest lucru si la intalnirea avuta si doresc sa il afirm si cu aceasta ocazie: eu cred ca, in forma actuala, proiectul de lege propus nu poate fi votat. Este, in mod evident, un proiect care trebuie sa sufere multe modificari si imbunatatiri. Si acesta trebuie sa fie rolul dezbaterilor din Parlament!

Asadar, cel putin in forma actuala, eu nu voi vota acest proiect de lege.

Inteleg ca este frustrant sa traiesti deasupra unei comori, dar in acelasi timp sa iti vezi familia ca sufera, sa vezi cum copii tai nu au un viitor… De aceea, in urma discutiilor avute in ultimele saptamani cu numerosi cetateni sau reprezentanti ai societatii civile, una dintre initiativele imediate la care voi lucra este aceea de a legifera in domeniul procedurilor de clasificare a unei zone ca fiind monoindustriala. Si nu este vorba doar despre Rosia Montana! In opinia mea, o posibila reteta a dezvoltarii cu succes a unei zone este tocmai diversificarea. Nu se poate ca o comunitate intreaga sa depinda de un singur domeniu, fara a avea in vedere, pe termen mediu si lung, alternative pentru ca, in caz de orice, traiul acelor oameni si al copiilor lor sa ramana, in continuare, sustenabil!

Si as dori sa mai transmit un gand legat de o idee discutata recent cu colegii din conducerea PSD Bihor: ne dorim minerit, ne dorin locuri de munca, ne dorim un viitor mai bun pentru toti romani si o tara cat mai curata si ferita de poluare! Dar as vrea ca, la nivel de Guvern, in primul rand, precum si la nivelul firmelor mai mici sau mai mari, sa nu uitam ca una dintre adevaratele „comori” care ne stau la indemana (cu putin efort, reducand birocratia) sunt zecile de miliarde pe care Uniunea Europeana nu ni le da, ci ni le pune la dispozitie, pentru a implementa proiecte in masura sa creeze dezvoltare, locuri de munca, bunastare si, pana la urma, o viata mai buna pentru romani!

Întrebare parlamentară pentru includerea tuturor originilor/cauzelor de AVC în vederea încadrării în grad de handicap

Ieri a început cea de-a doua sesiune ordinară a Parlamentului din acest an. În prima ședință a Senatului am adresat o întrebare către Ministerul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind problema persoanelor care au suferit atacuri vasculare cerebrale (AVC), o afecţiune neurologică acută, gravă, rezultată în urma blocării irigării cu sânge a unei zone cerebrale sau prin hemoragie cerebrală. 

Atacul/ accidentul vascular cerebral este una principalele cauze ale mortalităţii, atât în România cât şi în întreaga lume. Dacă se continuă trendul actual,  până în anul 2030, AVC va deveni principala cauză a mortalităţii în lume, ajungând la aproximativ opt milioane de morţi în fiecare an. Statisticile privind incidenţa acestei afecţiuni în România sunt îngrijorătoare. Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, țara noastră este printre primele locuri în lume în privinţa incidenței acestei afecțiuni. La noi se înregistrează aproximativ 300 de accidente vasculare cerebrale noi la suta de mii de locuitori, faţă de o medie europeană de până în 200.

Dincolo de deces, accidentul vascular cerebral poate cauza handicapuri fizice sau mentale permanente. La cabinetul meu parlamentar din Oradea mi-au fost prezentate, în ultimele luni, mai multe astfel de cazuri. Persoanele direct implicate reclamă faptul că statul român nu le oferă niciun ajutor financiar, sub forma indemnizaţiei de handicap bunăoară, întrucât Ordinul nr. 762/1992/2007 privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se face încadrarea în grad de handicap nu include toate formele de atac vascular cerebral în rândul bolilor cu potenţial de încadrare în handicap. 

Accidentul-vascular-cerebral

Personal, consider inechitabilă o astfel de apreciere din partea autorităţilor statului, întrucât este unanim recunoscut că atacul vascular cerebral generează sechele de o amploare atât de mare încât pacientul devine dependent sau semidependent de ajutorul membrilor de familie. Dosarele bolnavilor suferinzi de sechele AVC sunt respinse sistematic de comisia de încadrare în grad de handicap pentru adulţi din cadrul Direcţiilor de Asistenţa Socială şi Protecţie a Copilului. Cei care totuşi obţin certificatul de handicap sunt încadraţi pe alte considerente, ţinându-se seama de alte diagnostice mai puţin grave decât sechelele AVC, de exemplu: poiliartrită reumatoidă, osteoporoză sau probleme oculare. Această situaţie a apărut pentru simplul motiv că acestea din urmă sunt reglementate de Ordinul 762/1.992/2007, în timp ce sechelele AVC sunt enumerate cu caracter limitativ în cuprinsul aceluiaşi act normativ sub titlul ’’Afecţiuni neurologice’’.

Anul acesta, prin Ordinul Nr. 692/982 din 23 mai 2013 s-au operat unele modificări, însă doar la capitolul „Funcţiile mentale” din anexa Ordinului nr. 762/1.992/2007.  Problema încadrării în grad de handicap a persoanelor ce au suferit atacuri vasculare cerebrale a rămas în continuare nerezolvată.

În contextul creşterii alarmante a incidenţei atacurilor vasculare cerebrale consider că este important ca Guvernul României să îşi îndrepte atenţia și asupra problemelor cu care se confruntă aceste persoane, respectiv familiile în a căror îngrijire se află. Tocmai de aceea, am solicitat Executivului să corecteze situația existentă și să modifice criteriile din Ordinul 762/1.992/2007, astfel încât să se ajungă la includerea tuturor originilor/cauzelor de AVC în vederea încadrării în grad de handicap.