Referitor la minciunile vehiculate în legătură cu cariera mea academică

Referitor la Ordinul ministrului educației privind retragerea atestatului de abilitare și a calității mele de conducător de doctorat, aș dori să fac următoarele precizări, astfel încât să înțelegeți cu toții cum stau cu adevărat lucrurile în cazul meu.

Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Certificatelor Universitare (CNATCU) nu mi-a cerut niciodată un punct de vedere și nici nu a ținut cont de adeverințele din dosarul de abilitare din care reies foarte limpede că am calitatea de autor principal la toate lucrările din dosarul meu. Singurii care pot stabili calitatea de autor principal sunt autorii lucrării, nici presa și nici altcineva. Mai mult decât atât nu există o procedură legală pentru reverificarea dosarului meu, astfel că Ordinul ministrului educației nr. 5567/2016 nu are nici un fundament legal. Este un document abuziv emis prin forțarea legislației, pe cale de consecință, îl voi ataca în instanța de contencios administrativ. Mai mult decât atât, Ministerul Educației a dat mai întâi pe surse informația către o anumită parte a presei, mai exact săptămânalul ”Bihoreanul”, iar eu nu am fost anunțat asupra începerii re-verificării dosarului și nici ordinul nu mi-a fost adus la cunoștință. Voi contesta procedura prin care s-a acționat în cazul meu și voi solicita în instanță suspendarea și anularea ordinului de ministru.

De asemenea, îmi rezerv dreptul de a da în judecată săptămânalul ”Bihoreanul” pentru calomnie și defăimare. Această publicație cu o reputație îndoielnică încearcă prin toate mijloacele să mă discrediteze, în cel mai recent articol fiind acuzat că aș fi ”impostor” și că aș fi fost ”prins cu hoția”. Într-un stat de drept și cu o lege sănătoasă a presei, o astfel de gazetă nu ar putea publica astfel de minciuni.

Vreau să precizez că nu mi-am acordat singur dreptul de a conduce doctorate. O instituție a statului român mi-a conferit atestatul de abilitare pe baza unui dosar verificat conform procedurii de panelul de specialitate din CNATCU și validat de CNATCU de două ori. Așadar, a spune despre mine că sunt impostor este o minciună. La fel de mincinoasă este și acuzația că aș fi fost prins cu hoția. Nu am furat nimic de la nimeni, afirmațiile redactorului săptămânalului fiind simple speculații prezentate drept evidențe. În paginile aceleiași publicații de scandal, mi se sugerează să fac un ”pas în spate”, ceea ce arată intențiile ascunse ale autorilor.

doctorat

Toate așa-zise ”anchete de presă” și ”dezvăluiri” nu sunt altceva decât o încercare de mă discredita în pragul campaniei electorale. Este o campanie murdară instrumentată de către adversarii mei politici și cei care nu au dorit ca eu sa câștig alegerile pentru funcția de rector și să scot Universitatea din Oradea din zona mediocrității și a subdezvoltării.

Am luat decizia de a candida pentru un nou mandat de senator pentru că am dovedit în ultimii patru ani ca pot fi un parlamentar activ și implicat, care știe să facă legi bune, în interesul oamenilor. Am avut o activitate consistentă atât în plenul Senatului, cât și în comisiile din care am făcut parte: Comisia de Sănătate Publică, sub-comisia pentru populație, comisia specială pentru aderarea la Schengen. Am avut numeroase declarații și interpelări la adresa miniștrilor, am avut 165 de intervenții în plenul Senatului și am inițiat 98 de propuneri legislative, prin care și legea pentru prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun. 

Această activitate parlamentară nu are nicio legătură cu acuzațiile nefondate care mi se aduc, iar planul profesional și activitatea mea de la catedră nu au nimic de a face cu activitatea politică sau parlamentară. Orădenii nu m-au votat și nici nu le cer să mă voteze pentru ceea ce fac la catedră sau la facultate. Le cer să mă judece pentru ceea ce am făcut ca senator și îi rog pe toți să nu se lase manipulați într-un mod atât de grosolan. Personal nu am amestecat niciodată cele două planuri și consider că așa ar trebui să procedeze și mass media, dacă ar fi bine intenționată. Nu este cazul, desigur, la  săptămânalul ”Bihoreanul”, care a dovedit deja că este doar o trompetă a PNL și a conducerii administrative a municipiului Oradea.

Vă mulțumesc tuturor pentru că mă sprijiniți și îmi sunteți aproape.

Reclame

Lărgirea accesului la educație superioară și reforma sistemului de finanțare. Două necesități pentru sistemul universitar românesc

De ziua mondială a educației (5 octombrie) și cu ocazia începutului de an universitar, în plenul Senatului, am vorbit despre necesitatea continuării reformelor din sistemul nostru universitar.

În prezent, România nu reușește să pună în valoare resursele umane disponibile și dacă nu vom produce o schimbare fundamentală vom rămâne cu mult în urma lumii competitive și interconectate. Două aspecte cer atenția noastră urgentă. În primul rând, dimensiunea socială a educației superioare. Acest lucru implică lărgirea accesului la educație superioară a cât mai multor tineri din țara noastră. Este vital ca acest obiectiv să se afle în centrul sistemului nostru educațional. Piața forței de muncă are nevoie din ce în ce mai mult de absolvenți având cunoștințe și competențe oferite de educația superioară și va trebui să investim substanțial în sistemul nostru universitar pentru a ne asigura că nevoile pieței sunt îndeplinite.

Din păcate, subfinanțarea cronică a subminat pur și simplu calitatea sistemului nostru, așadar, majorarea bugetului alocat pentru învățământul superior devine vitală. Înainte însă de a crește fondurile alocate, trebuie să ne aplecăm cu atenție asupra modului în care este asigurată finanțarea sistemului universitar românesc. Din păcate, finanțarea pe student și-a arătat limitele și tocmai de aceea, a sosit timpul să ne gândim la soluții noi și eficiente prin care să putem crește performanța universităților din România. Acesta este al doilea aspect la care aş dori să mă refer astăzi.

Finanțarea publică a învățământului superior trebuie optimizată, în caz contrar nu vom reuși să creștem calitatea programelor de studii oferite și, implicit, nici calitatea absolvenților acestor programe. O posibilă soluție ar putea fi implementarea finanțării pe bază de granturi multianuale, dimensionate pe baza unor standarde de cost specifice domeniilor de studii, a studiilor de licență și master. Totodată, poate fi luat în calcul și aplicarea unei politici naționale de alocare prioritară a granturilor de studii pe domenii, și nu paușal, la nivel de universități.

În contextul intensificării competiției internaționale din domeniul învățământului superior, devin imperios necesare şi întărirea stimulentelor financiare pentru creșterea performanței universităților din România și alocarea pe bază de proiecte a fondului pentru dezvoltare instituțională. Nu în ultimul rând, este nevoie de a elabora și implementa strategii comune de acțiune cu autoritățile locale și județene pentru dezvoltarea universităților de cercetare științifică și a universităților centrate pe educație. Doar printr-un parteneriat real între universități și autorități locale va fi posibilă dezvoltarea lor reciprocă și pe termen lung.

studenti

Mi-am permis să amintesc câteva posibile soluții, fără pretenția de a fi fost exhaustiv. Desigur, se pot identifica și alte măsuri prin care sistemul universitar din România își poate consolida poziția pe drumul performanței și al dezvoltării. Noul parlament ce va fi ales în decembrie și viitorul guvern politic au obligația de a repune educația și sistemul universitar în centrul preocupărilor și acțiunilor.

Nu pot încheia înainte de a face un apel către autoritățile competente ale statului român, către rectorii și cadrele didactice ale universităților, către către toți cei preocupați de viitorul învățământului superior din România. Pentru rezolvarea problemelor sistemului universitar este nevoie de conjugarea tuturor forțelor. Este nevoie de consens și colaborare. Doar împreună vom putea opri declinul universităților și doar prin măsuri curajoase și reforme bine gândite, susținute de către toți, vom putea crește calitatea și performanța universităților noastre.

Sunt îngrijorat de viitorul Universității din Oradea

Mă preocupă situația în care a ajuns astăzi Universitatea din Oradea din cauza problemelor cu care se confruntă conducerea ei. În același timp, sunt îngrijorat în ceea ce privește viitorul acestei instituții de învățământ superior. Țin mult la Universitatea din Oradea și îmi pasă de ce se va întâmpla cu ea de aici încolo.

Am ajuns într-un punct critic din care nu putem ieși decât prin decizii ferme și curajoase. Cu cât se prelungește mai mult actuala stare de incertitudine, cu atât se face mai mult rău universității și, implicit, orașului și județului nostru. Fiecare dintre noi trebuie să dăm un exemplu de determinare și să acționăm cu responsabilitate și onoare, cu gândul nu la interese personale sau poziții efemere de conducere, ci la binele universității și al comunității noastre academice.

Aș adresa un îndemn către absolvenții de liceu și toți tinerii care intenționează să se îndrepte în acest an spre învățământul superior: vă rog să aveți încredere în Universitatea din Oradea și în capacitatea ei de a renaște. Vă rog să aveți încredere în corectitudinea și profesionalismul cadrelor didactice de aici și să rămâneți alături de această universitate pentru că, în ciuda problemelor de moment, este o instituție serioasă care vă poate asigura parcursul educațional atât de important pentru dezvoltarea personală și profesională.

Întrebare parlamentară privind situația învățământului superior din România

Recent, Curtea de Conturi a României a dat publicității ”Raportul de audit al performanței – Analiza fundamentării și evoluției situației obiectivului privind creșterea procentului absolvenților de învățământ superior, în conformitate cu prevederile strategiei Europa 2020”.

Chiar dacă acest raport este criticabil în multe puncte – argumentația conține foarte multe insinuări, dovezile prezentate sunt indirecte sau chiar irelevante,  apar contradicții – el realizează totuși una dintre cele mai nuanțate descrieri cantitative ale evoluțiilor din învățământul terțiar românesc, analizând performanța sistemului din perioada 2011-2015.

studenti
(sursa foto: internet)

Nu aș mai dori să reiau aici concluziile acestui raport al Curții de Conturi. Ele pot fi găsite aici. În schimb, am adresat o întrebare parlamentară către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în care am cerut să mi se prezinte care este poziția oficială a ministerului vizavi de aceste concluzii.

De asemenea, l-am întrebat pe domnul ministru Curaj ce măsuri propune pentru îmbunătățirea modului de finanțare al universităților din România și ce soluții are pregătite pentru a rezolva problema subfinanțării acestora, cel puțin a universităților de stat. Nu în ultimul rând, am solicitat lămuriri privind ajustările de politică și criteriile pe baza cărora se vor realoca în mod optim resursele disponibile.