Iohannis, candidatul sabotor

Pentru orice român interesat de viața politică și de bunul mers al guvernării din țara noastră, acțiunile recente ale președintelui Klaus Werner Iohannis reprezintă un mare semnal de alarmă. Prin tot ceea ce face și declară, actualul președinte subminează, pe de o parte democrația și statul de drept pe care, cu multă ipocrizie, clamează că le apără, pe de altă parte, guvernarea și economia națională.

La final de mandat, când va fi întrebat ce a făcut pentru români și pentru România, oare ce le va spune alegătorilor? Că s-a luptat cu PSD și Dragnea?  Că a apărat statul de drept? Și de cine? De un guvern legitim și de o majoritate parlamentară aleasă de români în ciuda dorinței lui și al sistemului pe care îl patronează, sau de care depinde?

Din păcate, Klaus Werner Iohannis pune democrația din România într-o situație imposibilă și, fără să-i pese, pune în pericol dezvoltarea acestei țări și bunăstarea românilor. Oare cum altfel putem interpreta efectele refuzului îndelungat al lui președintelui de a numi miniștri absolut competenți în domenii esențiale precum transporturile și dezvoltarea regională? Cum altfel putem interpreta efectele încercării iresponsabile a lui Klaus Werner Iohannis de a bloca bugetul țării, folosindu-se de motive ridicole?

Bugetul nu este realist, spun în cor Klaus Werner Ioahnnis și forțele de dreapta! Pentru cei care erau obișnuiți cu austeritatea și cu tăierile de investiții, cu închiderile de școli și spitale, cu concedierile de salariați, cu creșterea taxelor sau cu tăierea prestațiilor sociale, bugetul acestui guvern nici nu are cum să fie realist…  Pentru ei un buget în care cresc investițiile cu 47% nu este un buget bun. Pentru ei nu este bine nici dacă vrem să creștem sumele alocate pentru sănătate cu 6 miliarde lei, iar cele pentru educație cu 9 miliarde lei. Lor nu le convine nici creșterea salariilor și a pensiilor românilor! Avem investiții importante, care așteaptă să fie puse în practică, avem politici publice precum cele care vizează pensionarii, copiii sau persoanele defavorizate, care depind de acest buget.

Nimic și nimeni nu mai contează însă în lupta disperată pe care Klaus Werner Iohannis (și structurile care îl susțin) spun că o poartă cu PSD și cu coaliția de guvernare. În fapt, ei au ajuns să se lupte nu cu Guvernul și PSD, ci chiar cu românii!

S-a mai întâmplat ca legea bugetului să fie verificată de Curtea Constituțională a României. Și nu s-a întâmplat altceva decât că legea a fost trimisă înapoi la Parlament, pentru că judecătorii nu au niciun fel de prerogative pentru a se pronunța pe fond asupra componentelor bugetului de stat, adică de ce unele ministere primesc anumite sume și altele alte sume. Este cât se poate de clar că președintele Iohannis va cere re-examinarea legii bugetului de stat, pe care o va primi înapoi la fel de la Parlament și tot va trebui să o promulge. Și atunci, de ce acest joc politic ieftin? De ce această încăpățânare a domniei sale de a bloca Guvernul și țara, până la urmă?

Răspunsul este cât se poate de simplu: suntem în situația în care Klaus Werner Iohannis, în mod real, bazat pe fapte și acțiuni, nu mai este președintele României. El se comportă ca și un candidat care a furat startul campaniei și, mai rău, contrar Constituției, ca și președinte al PNL. Dacă până acum nu fost ”convinși”, românii pot vedea acum cine este cu adevărat Klaus Werner Iohannis, cât este de cinic, cât de puțin îi pasă de țară și de oameni și cât de mult îi pasă doar de el însuși și de încă un (posibil) mandat. Iar românii vor judeca. Până atunci, vă asigur că, în ciuda a ceea ce spune sau face Klaus Werner Iohannis, candidatul sabotor, care nu are nicio jenă în a face rău românilor și României, PSD și majoritatea parlamentară care susține Guvernul vor încerca să-și facă treaba cât pot mai bine și vor continua să obțină rezultate pentru oameni.

Declarație politică susținută în plenul Senatului în data de 27 februarie 2019

53220914_1560678427410599_1568312616713977856_n

Nu cresc taxele pentru studenți la Universitatea din Oradea

Aș dori să salut decizia de astăzi a Senatului Universității din Oradea privind respingerea propunerii Consiliului de Administrație de creștere a taxelor școlare.
Consider că rentabilizarea Universității nu trebuie făcută pe spinarea studenților, ci se pot găsi alte mijloace mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv. În acest sens, îl invit pe domnul rector să pună în aplicare măsurile de eficientizare a activității și de rentabilizare propuse deja de către Senatul Universității. De asemenea, în cazul în care are nevoie de o sursă de inspirație, îl invit cu căldură să consulte Programul de management pe care l-am propus în anul 2016, atunci când am candidat la funcția de rector al Universității din Oradea.

Bani mai mulți pentru medicina primară

Am reușit să creștem alocarea bugetară din 2019 pentru medicina primară!

Grupurile PSD din Senat și Camera Deputaților, împreună cu mai mulți parlamentari UDMR, au reușit să adopte ieri un amendament privind bugetul pe 2019 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru creșterea sumelor alocate medicinei primare.

Prin demersul nostru, medicii de familie și centrele de permanență din țară vor primi anul acesta cu 4,7% mai mulți bani decât propunerea inițială. Bugetul alocat acestui domeniu ajunge astfel la 2.624.908.000 lei.

Replică a la Cluj

Am citit cu profund dezgust declarația de ieri a așa-zisului „lider” al grupului de tristă amintire „de la Cluj”.

Aș vrea să spun două lucruri legat de acest subiect: când ai fost ministru în mai multe guverne, iar românii își aduc aminte de tine strict pentru declarațiile jignitoare și nu pentru activitatea și realizările tale, mai bine taci și nu pomenești nimic de mediocritate și eșec. Cu siguranță, față de toți cei mediocri, acest „lider” strălucește de undeva de sus, de unde voturile nu se câștigă ci se cumpără sau se distribuie probabil, pe unitate…

Pe de altă parte, îmi aduc aminte de intervențiile acestui grup de interese pe lângă primul ministru Tudose pentru a nu face anumite schimbări la spitalele din Cluj Napoca. Iar când ministrul sănătății a îndrăznit să-l refuze pe marele „lider”, imediat a fost catalogat de acesta drept „cel mai slab ministru”. Stau și mă întreb, oare ce a determinat acum acest nou atac mârșav la adresa foștilor săi colegi de partid din PSD? O fi fost iarăși refuzat de cineva?

Este revoltător că astfel de oameni – care și-au construit carierele politice nu pe valori și repere morale, ci strict pe ”combinații” transpartinice și interese mercantile – mai au tupeu să vorbească despre alții și încearcă să racoleze trădători de partid pentru a răsturna un guvern perfect legitim și cu rezultate dovedite.