Împotriva desființării spitalelor mici din România

Referitor la proiectul de Ordin al ministrului sanatatii pentru aprobarea normelor privind conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un spital in vederea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare, proiect publicat in urma cu o saptamana pe pagina de internet a Ministerului, doresc sa fac cateva observatii pe care le consider importante.

Pe langa alte prevederi menite sa modifice Ordinul ministrului sanatatii nr. 914/2006, modificarea definitiei spitalului, prin conditionarea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare de existenta unui numar de minim 20 de paturi, mi-a atras in mod deosebit atentia.

Am avut in aceasta perioada discutii pe marginea proiectului respectiv, atat cu colegi din judetul Bihor cat si cu medici din alte judete, iar concluzia unanima este ca, prin adoptarea unei noi definitii a unitatii spitalicesti, Ministerul Sanatatii risca sa devina responsabil pentru disparitia intregii retele de asistenta spitaliceasca de mici dimensiuni din Romania.

In calitate de senator, am votat cu incredere pentru mandatul de ministru al domnului Nicolaescu. La fel ca si domnia sa, cred in nevoia de reforma a sistemului de sanatate din Romania, la fel cum cred in necesitatea unui proiect de reforma clar, cu termene precise si o finalitate cat mai apropiata, o reforma care sa faciliteze accesul romanilor la servicii medicale de calitate si neingradite, atat in sistemul public cat si in cel privat. Mai cred insa ca este de datoria unui ministru, inainte de a aproba un Ordin care poate avea consecinte grave asupra sistemului medical autohton, sa ia in considerarea toate aspectele care decurg din aplicarea sa.

spital

In primul rand, modificarea propusa, care nu se regaseste in legislatia nici unui alt stat european, nu precizeaza ce se va intampla cu numeroasele unitati spitalicesti de mici dimensiuni care functioneaza in urma accesarii unor fonduri europene nerambursabile. In acest caz, desi conform normelor europene infrastructura finantata trebuie mentinuta pentru minim 5 sau 7 ani, spitalele respective, daca nu au 20 de paturi, se vor vedea ramase fara autorizatia sanitara de functionare. Este si cazul medicilor care au realizat aceste investitii din fonduri proprii sau credite bancare. Cine isi va asuma responsabilitatea pentru pierderile lor? Mai grav, sunt pusi in pericol atat pacientii unitatilor respective, cat si angajatii care muncesc acolo! Ministerul nu trebuie sa uite ca medicina este o profesie liberala, iar existenta ei, in mod natural si sanatos – dincolo de un prag minim pe care Guvernul are obligatia sa il stabileasca si sa il mentina – este stabilita de nevoile reale ale pacientilor. Consider abordarea aleasa ca fiind surprinzatoare pentru un ministru liberal.

Nu inteleg, de asemenea – in lipsa unui studiu de impact facut public, daca el exista, cum s-a ajuns la numarul minim de 20 de paturi. Este o modificare venita de nicaieri, nefundamentata si care nu are cum sa serveasca omului bolnav, care are nevoie de asistenta medicala!

In lipsa unei strategii reale pentru reforma sistemului romanesc de sanatate, o asemenea masura, ca si altele care au mai fost si care vor urma, pot modifica fundamental sistemul, fara a avea o viziune strategica asupra ansamblului. Masurile punctuale, care se vor genera unele pe altele, si lipsa asumarii unei Legi a sanatatii, nu ne duc acolo unde ne dorim cu totii. Dar si acest aspect, fara o dezbatere reala, este un lucru de care nu suntem inca siguri…

Salut insa intentia ministrului si a Ministerului de a face ordine intr-un sistem cu o functionare complexa, dar esential pentru toti romanii. De aceea, sper ca observatiile mele sa fie luate in considerare. Din punctul meu de vedere, o conditie pentru realizarea acestui deziderat nu este aceea de a stabili, arbitrar, un numar minim de paturi ci, asa cum am mai spus de multe ori, stabilirea unor criterii minimale pentru servicii medicale de calitate. Eu cred ca interesul nostru comun este acela de a oferi romanilor accesul facil la aceste servicii, indiferent ca vorbim despre un spital cu 10 paturi sau unul cu 1.000.

Nu in ultimul rand, ca si reprezentanti ai USL, nu trebuie sa uitam niciodata greselile vechii guvernari, inchiderea a zeci de spitale, medicii si asistentii ramasi fara loc de munca, oamenii bolnavi care nu au mai putut primi ingrijire! Am luptat impotriva acelei masuri iresponsabile si este de datoria mea sa previn repetarea unei astfel de situatii.

De aceea, insistand asupra necesitatii stabilirii unor criterii minimale pentru servicii medicale de calitate, imi exprim speranta ca aceste consideratii, precum si alte opinii pertinente care se aud in toata tara, vor ajuta Ministerul Sanantatii sa ia o decizie mai buna, mai inteleapta si avand mereu in minte faptul ca nevoia de a face ordine in sistem inseamna, in realitate, cresterea accesului neingradit al romanilor la servicii medicale de calitate.

Reclame

Bilanțul activității din prima sesiune parlamentară

La sfârșitul primei mele sesiuni parlamentare am realizat un scurt bilanț al activității din ultimele șase luni și am făcut câteva comentarii vizavi de cum văd eu funcționarea Parlamentului și rolul parlamentarului. Unii au interpretat aceste comentarii drept „dojană” la adresa colegilor mei senatori PNL. Departe de mine acest gând. Am vrut doar să îmi exprim punctul de vedere și să mă poziționez cât se poate de clar vizavi de USL și de susținerea pentru Cabinetul Ponta.

Reiau mai jos principalele subiecte abordate ieri în cadrul conferinței de presă.

Pe scurt, în câteva cifre, activitatea mea din Senatul României se poate rezuma astfel:

Iniţiative legislative: 11

– sunt senatorul din Bihor cu cele mai multe inițiative legislative. Cred că principalul rol al unui parlamentar este de a face legi bune pentru cetăţeni și am încercat să îmi ghidez activitatea urmând acest crez.

– aş evidenţia trei dintre cele mai importante inițiative, cu impact direct asupra vieții oamenilor:

  • proiectul care vizează reproducerea umană asistată medical;
  • iniţiativa privind alocarea a 6% din PIB pentru domeniul Sănătăţii;
  • proiectul privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, devenit de circa o săptămână Legea 186/25.06.2013.

Declaraţii politice: 7

Întrebări & interpelări: 12

Luări de cuvânt în plen: 7

Este partea statistică care se vede cel mai ușor. În plus, mai este și o parte mai puțin vizibilă: activitatea din Comisia de Sănătate, unde sunt secretar. Nu în ultimul rând, trebuie să menționez întâlnirile cu cetățenii și audiențele de la biroul parlamentar. În aceste luni m-am întâlnit cu sute de oameni, cu vieţi marcate de probleme şi de suferinţe. Oameni care au venit la mine şă-și spună povestea fără să spere într-o rezolvare. Şi de foarte multe ori, nici nu sunt soluţii imediate, sau ele depind de alţii. Şi atunci, tot ceea ce poţi face este să asculţi sau să dai nişte telefoane, în speranţa că la rândul tău vei găsi uşi deschise și persoane care să se ocupe de problemă. Cei mai mulţi au venit la cabinet cu probleme medicale și am încercat să-i ajut pe toți așa cum am putut eu mai bine. De asemenea, foarte multe probleme sunt legate de Primărie, de asociaţiile de proprietari, unde nu poţi face altceva decât să sensibilizezi administraţia locală.

Să nu ne comportăm la guvernare ca şi cum am fi în Opoziţie

În aceste şase luni, mi-am dat seama că abordarea cea mai uşoară pentru un parlamentar este să critice permanent Guvernul şi să arate cu degetul nerealizările altora. Cred însă că obiectivul nostru nu poate fi doar să ne facem imagine. Trebuie să fim solidari în USL, trebuie să fim solidari cu Guvernul Ponta. Să nu ne comportăm la guvernare ca şi cum am fi în Opoziţie şi să ne asumăm votul pe care l-am dat acestui Guvern! Eu aşa înţeleg, aşa am făcut şi aşa voi face. Și mai vreau un lucru: să vedem nu doar partea goală a paharului, dar şi lucrurile bune care s-au realizat sub guvernarea USL – Ponta!

Aș da aici câteva exemple sugestive:

  • la un an de când a preluat guvernarea, USL a reușit creșterea accelerată a absorbției de fonduri europene, ajungând la dublu față de începutul anului 2012, deși o bună parte din timp multe programe au fost blocate. Acest bilanț demonstrează că România poate recupera, în următorii 3-4 ani, timpul pierdut de guvernările PDL.
  • pensiile tăiate de Boc şi Băsescu sunt recuperate astăzi, în fiecare lună; la fel s-a întâmplat şi cu salariile bugetarilor.
  • un alt succes al guvernării USL îl constituie redeschiderea unităților sanitare, închise de PDL. Extinderea SMURD este un alt proiect important bifat în agenda guvernării USL.

Aşadar, USL a dovedit şi doveşte în continuare că este o structură funcţională care dă rezultate. Suntem cu toţii conştienţi că ea este perfectibilă şi mai sunt multe lucruri pe care oamenii le aşteaptă de la noi. Desigur, ritmul lent în care se întâmplă anumite lucrurile şi se produc schimbările pe care toată lumea le doreşte nu poate decât să mă nemulţumească. Din acest punct de vedere, este limpede că avem un parlament supraponderal, care nu funcţionează eficient. Iar aici, în mod obligatoriu, e nevoie de o schimbare: o schimbare nu numai în ceea ce priveşte numărul parlamentarilor, cât mai ales calitatea acestora, precum şi simplificarea şi eficientizarea procesului legislativ.

În ceea ce privește relația dintre Guvern și Parlament, într-adevăr, putem observa la ora actuală că Executivul este în scaunul de pilot şi dictează ritmul, iar Parlamentul a ajuns un actor secundar în ceea ce privește actul guvernării. Acest lucru nu se întâmplă însă doar din decembrie 2012 încoace. La fel a fost şi pe vremea premierului Boc şi pe vremea lui Tăriceanu sau Năstase. Dacă ne vom uita cu atenţie la istoria noastră democratică, vom vedea că de fiecare dată Guvernul a avut un rol proeminent, iar Parlamentul a jucat un rol secundar. Până la urmă, este și normal să se întâmple așa: Executivul și-a asumat guvernarea și are nevoie să-și pună în aplicare programul. Parlamentului îi revine rolul de control și de cenzor. 

vot-senat111-mediafax-foto

Şi în plan local, dacă facem o comparaţie, lucrurile se întâmplă la fel: Executivul Primăriei stabileşte agenda și dă direcția, iar Consiliul Local vine să ratifice şi să dea un vot formal, dar absolut necesar! La fel şi în Consiliul Judeţean. Nimeni nu cred că a comentat acest lucru, nimeni nu a spus că primarul Bolojan sau președintele Popa sunt dictatori.

În concluzie, eu spun că avem nevoie de mai multă modestie, să comunicăm mai bine cu colegii noştri şi cu cetățenii. Desigur, rolul parlamentarului este să vorbească mult şi toată lumea aşteaptă acest lucru de la el. Eu cred însă că mai trebuie să facă şi altceva: să muncească mai mult. 

Nu intru în vacanță

Chiar dacă s-a intrat oficial în vacanţă parlamentară, eu nu voi avea concediu în această vară. Astăzi sunt la București pentru a participa în Parlament la dezbaterea organizată de Coaliția pentru Noua Prevenție privind problema reintroducerii vaccinării pneumococice a nou născuților.

Așa cum deja știți, sunt membru al Comisiei speciale a Parlamentului pentru aderarea la spaţiul Schengen, comisie ce și-a propus o agendă destul de încărcată pentru următoarea perioadă. Luni am avut deja o întâlnire cu ambasadorii statelor UE acreditaţi la București, iar săptămâna viitoare ne vom întâlni cu reprezentanţii societăţii civile şi cei ai mediului de afaceri care pot contribui la realizarea obiectivului nostru comun. În cursul următoarelor luni vor urma şi alte întâlniri şi acţiuni prin care încercăm să coagulăm forţele care ne susţin şi vom încerca să-i convingem pe sceptici de necesitatea integrării României în spaţiul Schengen.