Șomajul în rândul tinerilor, îmbunătățirea condiției copiilor și finanțarea medicinei dentare

Săptămâna aceasta am adresat o interpelare și o întrebare către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și o întrebare către Ministerul Sănătății.

Interpelarea către Ministerul Muncii vizează măsurile pe care acesta le are în vedere pentru a stimula angajarea tinerilor. Ultimele datele statistice arată că rata șomajului în rândul tinerilor între 15 și 24 de ani a crescut în ultimii patru ani de la 18,6% la peste 23%. Practic, la terminarea studiilor, 1 din 4 tineri nu-și poate găsi un loc de muncă, șomajul în rândul populației tinere fiind de patru ori mai mare decât în rândul populației adulte (dacă i-am adăuga și pe cei neidemnizați, proporția ar fi și mai mare). Acest trend crescător devine o problemă serioasă nu numai pentru tineri, dar produce efecte negative importante pentru toate sectoarele economiei din România.

somaj

În ceea ce privește întrebarea, aceasta pornește de la Raportul „Card 11” al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) – în care este măsurată condiția copiilor în 29 dintre țările cele mai dezvoltate din lume –  și care arată că un copil din patru din România trăiește într-o familie aflată sub pragul sărăciei. Cu un procent de 25,5% din numărul total de copii, România se clasează pe ultimul loc în clasamentul realizat de UNICEF, copiii din țara noastră fiind cei mai defavorizați din țările dezvoltate. În aceste condiții, UNICEF a făcut chiar și un apel public la Guvern să acorde prioritate copiilor și să plaseze drepturile copilului ca unul din punctele principale ale programului de guvernare.

Așa cum se știe, în România, alocația are caracter universal și este acordată copiilor în vârstă de până la 18 ani, precum și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, până la terminarea acestora. Din păcate însă, cuantumul acestei alocații este cu mult sub nivelul optim. Pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului care este încadrat într-un grad de handicap, alocația de stat este în cuantum de 200 lei/lună/copil. Pentru copiii care nu au un handicap și sunt în vârstă de peste 2 ani cuantumul alocației de stat este de doar 42 lei/lună/copil (adică sub 10 euro), iar pentru copiii mai mari de 3 ani care au un handicap cuantumul este de 84 lei.

Având în vedere această situație îngrijorătoare relevată de raportul UNICEF, precum și cuantumul redus al alocației de stat, am întrebat-o pe doamna ministru Mariana Câmpeanu ce strategie are ministerul pentru a îmbunătăți situația copiilor din România și ce soluții bugetare se pot găsi pentru a crește alocația acestora.

copiii

Cea de-a doua întrebare am adresat-o Ministerului Sănătății în problema finanțării serviciilor de medicină dentară, un subiect controversat aflat zilele acesta pe agenda publică. Măsura de sistare a alocării fondurilor pentru decontarea serviciilor de medicină dentară adoptată unilateral de către Ministerul Sănătății din lipsa fondurilor bugetare a generat o situație îngrijorătoare. Pe de o parte, se ignoră patologia specifică existentă ce situează România pe unul dintre ultimele locuri în cadrul Uniunii Europene, pe de altă parte, ca efect direct a acestei măsuri, a intervenit sistarea pe termen nedeterminat a tratamentelor gratuite sau compensate ale beneficiarilor asigurați, adică copiii, bătrânii și persoanele defavorizate. Implicit, acest lucru înseamnă înlăturarea din sistemul public al asigurărilor sociale a serviciilor de asistență stomatologică.

Pentru că această măsură – considerată de Colegiul Medicilor Dentiști din România drept una neconstituțională și ilegală – afectează în mod grav atât pacienții, cât și activitatea medicilor dentiști din România, am întrebat Ministerul pe ce și-a fundamentat această decizie. De asemenea, am cerut să mi se comunice dacă există un studiu de oportunitate sau unul de impact privind această măsură și care sunt concluziile acestor studii. Problema se află și pe agenda Comisiei de Sănătate a Senatului. Despre dezbaterea de aici vă voi relata într-o postare ulterioară. 

dentist 

Interpelare privind campania pentru depistarea cancerului de col uterin

În luna septembrie 2012, Ministerul Sănătății a lansat campania naţională pentru depistarea cancerului de col uterin. Astfel, orice femeie cu vârsta între 25 – 64 ani poate beneficia de testul Babeş Papanicolau în mod gratuit. Pentru a ajunge să îşi facă testul, pacientele trebuie să se prezinte la medicul de familie, care le îndrumă spre un spital specializat. În județul Bihor, două unități spitalicești realizează astfel de analize: Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea şi Spitalul Pelican Oradea.

Gynecology

Din nefericire, în județul Bihor există un număr mare de medici de familie care nu s-au înscris până acum în program pentru a presta servicii în favoarea derulării acestui test. Totodată, cu toate că este gratuit, puţine femei cu vârstă eligibilă s-au prezentat la screening. pe cale de consecință, județul nostru este pe locurile codașe, la nivel național, în ceea ce privește eficiența acestei campanii. Din datele pe care le dețin, la Spitalul Pelican Oradea, de exemplu, până acum şi-au făcut testul 3.500 de femei, în timp ce la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea doar 854 de persoane. Conform informațiilor furnizate de către Maternitatea Oradea, în județul Bihor sunt 166393 de doamne şi domnişoare cu vârsta între 25-64 de ani, eligibile pentru screeningul naţional gratuit, din care, anual, 33279 ar trebui să îşi facă testul. 

Pornind de la această situație problematică și având în vedere importanța prevenției în cazul cancerului de col uterin, am adresat o interpelare Ministerului Sănătății în care am cerut să mi se comunice ce măsuri se au în vedere pentru a stimula o implicare mai mare a medicilor de familie și pentru o mai bună mediatizare a acestei campanii, astfel încât să crească numărul femeilor care beneficiază de aceste teste gratuite. 

Întrebare adresată ministrului sănătății privind viitoarele Autorități Regionale de Sănătate Publică

Reorganizarea sistemului național de sănătate publică a ajuns una dintre cele mai discutate și dezbătute teme în mediul politic și medical. 

Ministerul Sănătății a supus recent spre dezbatere publică un proiect de restructurare organizatorică ce prevede înființarea a 8 Autorități Regionale de Sănătate Publică – ce vor avea în subordine 34 de Oficii județene de sănătate publică (OJSP). Pe același model se propune și reorganizarea Serviciului de Ambulanță și a sistemului național de transfuzie sanguină. 

Pe această temă, ieri seară, în plenul Senatului am adresat o întrebare către ministrul Nicolaescu, fiind curios să aflu care vor fi criteriile, în afara celor geografice, pe baza cărora se vor stabili sediile viitoarelor Autorități Regionale de Sănătate Publică, rezultate ca urmare a transformării și reorganizării actualelor componente ale sistemului național de sănătate. 

Cred că este o întrebare legitimă în condițiile în care, pe de o parte, la ora actuală, nu există o decizie oficială privind capitalele viitoarelor regiuni administrative, iar pe de altă parte, există regiuni unde mai multe localități au universități de medicină cu tradiție și cu specialiști recunoscuți (de exemplu, în regiunea noastră, municipiile Oradea și Cluj Napoca) și care, astfel, pot emite pretenții pentru a deveni sediile viitoarelor Autorități Regionale. 

dsp-bihor-de-craciun

Alte noutăți (contestate de unii, apreciate de alții) ale proiectului prezentat de Ministerul Sănătății sunt înființarea a două agenții în subordinea Bucureștiului: Agenția Națională de Programe de Sănătate care va gestiona programele naţionale de sănătate și Agenția Națională de Achiziţii şi Investiţii în Sănătate (ANAIS) care se va ocupa de achizițiile centralizate pentru întregul sistem sanitar. 

Răspunzând unei întrebări de la presă, premierul Victor Ponta a făcut următoarea declaraţie pe acest subiect:

„Ideea de a merge mai departe cu reforma în sănătate e un lucru pe care îl susţin. Şi, din punctul acesta de vedere, domnul Nicolăescu are sprijinul meu. Însă lucrurile trebuie discutate cu toţi cei implicaţi, fie că vorbim de direcţiile de sănătate publică, eu personal sunt de acord şi cred că e un lucru bun să treacă la autorităţile locale şi asta am discutat cu colegii mei, preşedinţi de consilii judeţene. Casa Naţională continuă să existe şi va continua, pentru că nu avem un alt sistem care să funcţioneze. Fără Casa Naţională şi fără case organizate într-un mod în care să fie mai puţină birocraţie şi un acces direct… La fel, trebuie discutat despre sistemul de intervenţii, ambulanţe. Colegii mei spuneau că sistemul de ambulanţă poate foarte bine să treacă tot la autorităţile locale odată cu direcţiile de sănătate publică. De altfel, au trecut spitalele, deci ar avea un sens şi o logică. E un gen de reformă pe care trebuie, în primul rând, să o explicăm foarte bine – şi aici şi ministrul, şi preşedintele Casei Naţionale, şi toţi ceilalţi trebuie să explice oamenilor ce vrem să facem, nu doar să îi anunţăm că de mâine se întâmplă ceva. Sănătatea este un domeniu mult prea sensibil ca să faci lucrurile fără să le explici înainte. În al doilea rând, trebuie văzuţi exact paşii prin care se continuă reforma. Nu vorbesc despre detalii pentru că nu acesta e rolul meu, însă, repet, reforma, da, trebuie să continuăm în sănătate cu reforma şi trebuie să luăm fiecare element în parte şi să-l gândim foarte bine, să-l explicăm, să-l discutăm cu toţi cei implicaţi – vorbesc de medici, vorbesc de sindicate, vorbesc de autorităţi locale, vorbesc de pacienţi, de asociaţiile de pacienţi, în aşa fel încât intenţiile bune să se şi materializeze şi să fie înţelese, că altfel degeaba ai intenţii bune dacă nu le explici bine şi nu e de acord şi pacientul. Aşa e în sănătate, dacă vrei să-l operezi, dar pacientul nu vrea, e aproape sigur că operaţia va eşua. Dar altfel, ideea de a continua un proces de restructurare şi de reformă în sănătate e o idee pe care o susţin şi pe care, până la urmă, o susţine toată lumea. Important e cum să facem lucrul acesta”.

Creșterea absorbției fondurilor europene, prioritate pentru USL

Săptămâna aceasta am avut prima mea declarație politică din plenul Senatului. Ea s-a referit la problema accesării fondurilor europene. Puteți găsi aici textul declarației; în plus, am adăugat câteva date tehnice privind bugetul UE pentru politica de coeziune și cea agricolă în perioada 2014 – 2020.

Consiliul European de la finalul săptămânii trecute, în cadrul căruia s-a negociat viitorul buget european pentru perioada 2014-2020, a fost un eșec pentru România. Din păcate pentru noi, nu doar că nu ne-am atins niciunul din obiectivele convenite între Guvern și președinte, dar față de propunerea inițială de buget, întocmită în toamna anului trecut de către Comisia Europeană, România a pierdut 9 miliarde de euro!

Problema României este că față de 48 de miliarde, în următorii șapte ani, fondurile comunitare destinate nouă vor fi de doar 39,88 miliarde euro. Pe nimeni nu mai interesează faptul că față de perioada 2007 – 2013, se înregistrează o creștere a alocărilor pentru România! Pe de o parte, această creștere este una normală, în condițiile în care la realizarea actualului buget al Uniunii Europene, România nu a participat, fiindu-i promis de altfel la momentul respectiv că la următorul mecanism financiar multianual, 2014-2020, va primi mult mai mulți bani. Pe de altă parte, trebuie să mai ținem cont de un lucru: creșterea de 18% reprezintă abia inflația din ultimii ani. Așadar, haideți să nu ne mințim singuri!

Problema noastră este că puteam obține mai mulți bani, ca și alte state membre UE, dar nu am făcut-o. Degeaba încearcă unii sau alții să se ascundă în spatele unor strategii de comunicare: un eșec rămâne un eșec, indiferent cum vrei să-l ambalezi! Păcălelile statistice și de comunicare nu acoperă faptul că acest Consiliu European și prezența României la masa discuțiilor au fost un eșec!

În tot acest rău care ni s-a întâmplat la Bruxelles, singurul aspect pozitiv ce poate fi întrezărit este că ultimul cuvânt în privinţa bugetului îl va avea Parlamentul European. Bazându-mă și pe poziția colegilor din Partidul Socialist European, sunt încrezător că acolo lucrurile se vor putea îndrepta și se va putea obține un compromis corect, care să susțină politica de coeziune, creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă.

Președintele Traian Băsescu degeaba se scuză pentru rezultatul prost, spunândcă nu avea cum să ceară mai mult, avândîn vedere gradul extrem de mic de absorbție al fondurilor europene de până acum. Știți cum e: cine se scuză se acuză! Practic, președintelerecunoaște publiccă din cauza performanțelordezastruoase ale guvernelor PDL pe care le-a girat, România nu a putut primi mai mulți bani acum. Un argument pe cât de cinic, pe atât de păgubos pentru români.

euro

Dincolo însă de discuția despre mărimea bugetului de care va beneficia România din partea UE, consider că riscul cel mare pentru noi rămâne ca cele aproape 40 de miliarde de euro să fie doar pe hârtie. Dacă nu reușim să îmbunătățim ritmul de absorbţie, riscăm să vedem prea puțini bani folosiți în economia reală. Vă reamintesc că România a decontat efectiv la Bruxelles facturi de numai 2,2 miliarde de euro din aproape 20, deşi contractele semnate ar fi acoperit 14,9 miliarde de euro. Mai mult decât atât, unele programe operaționale au fost blocate din cauza problemelor apărute în gestionarea lor.

Corupţia şi slaba pregătire ainstituţiilor noastre sunt motive de îngrijorare atât la Bruxelles, cât și la București. Guvernul USL are o mare responsabilitate în această direcție. Personal, rămân optimist pentru că știu că Executivul condus de Victor Ponta are pe agenda sa de priorități mărirea gradului de absorbție și gestionarea mai eficientă a fondurilor europene. Tocmai din acest motiv, Executivul a alocat cu 4 miliarde de lei mai mult în bugetul de anul acesta pentru cofinantarea programelor europene. Tot pentru o absorbție mult mai bună a fost creat și Ministerul Fondurilor Europene condus de un ministru care chiar are puteri asupra autorităților responsabile și care cred că va fi capabil de o gestionare mult mai bună a banilor europeni. De asemenea, Guvernul condus de Victor Ponta a dovedit că poate să deblocheze programele operaționale, blocate din cauza neregulilor constatate între 2009 și 2011. Am deblocat Programul Operațional Sectorial de Mediu și cel pe Dezvoltarea Resurselor Umane, urmează în viitorul apropiat și Programul Operațional Regional. Tot în acest context trebuie privită și preocuparea USL pentru viitoarea reogranizare administrativ-teritoarială. Pe lângă aceste măsuri la nivel politic, cred că mai sunt nevoie însă și de alte măsuri concrete, în plan admministrativ care să vizeze pe de o parte simplificarea procedurilor și întărirea capacității administrative, pe de altă parte un control mai eficient pentru combaterea abuzurilor și neregulilor. Doar așa, fondurile europene vor putea deveni motorul de creștere, de creare de locuri de muncă și de reducere a diferențelor de dezvoltare.

Situație comparativă alocări (în miliarde de euro) din fonduri structurale și de coeziune, raportat la numărul de locuitori, pentru perioada 2014 – 2020

comparatie_buget_UE

1. Politica de coeziune

  • Suma ce revine României: 21.825,8 milioane euro (preţuri 2011) – reprezintă o creştere de 10% faţă de alocarea 2007-2013 (19.841,64 milioane euro).
  • Se asigură eligibilitatea TVA pentru proiectele de infrastructură, prevedere ce are un efect semnificativ asupra capacităţii de absorbţie. 
  • Se menţine dubla plafonare asupra alocărilor aferente politicii de coeziune prin stabilirea unei creşteri limitate la 10% faţă de nivelul total al alocărilor 2007-2013 – prin mecanismul de reverse safety net. A fost introdusă în text o formulare care prevede că, la solicitarea Consiliului European, Comisia Europeană va identifica soluţii practice pentru reducerea riscului de dezangajare automata a fondurilor pe perioada de programare multianuală actuală 2007-2013, inclusiv prin amendarea Regulamentului 1083/2006 (evitarea unui risc de dezangajare pentru România de cca. 4 miliarde euro).
  •  

    Se introduce o nouă prevedere referitoare la aplicarea regulii de dezangajare n+3pentru viitoarea perspectivă financiară (2014-2020) pentru toate statele membre.

  •  

    Se menţine rata deco-finanţare de 85% pentru politica de coeziune, similar celei din actuala perspectiva financiara concomitent cu asigurarea unei rate de pre-finanţare de 4% – aplicabila si RO – numai pentru statele care au beneficiat de asistenta financiară începând cu anul 2010.

  •  

    Se păstrează prevederile referitoare la top-up, respectiv majorarea cu 10 puncte procentuale a ratei de co-finanţare în cazul statelor care beneficiază de programe de asistenţă financiară în baza art.136 şi 143 TFUE.

  •  

    Se introduc prevederi referitoare la alocări suplimentare pentru regiunile in care se înregistrează şomaj în rândul tinerilor. România se număra printre statele care vor beneficia de aceasta prevedere (impact estimat pentru România: 125 milioane euro).

  •  

    Se majorează cu 400 milioane euro finanţarea, la nivel UE, a Programului pentru persoanele cele mai defavorizate.

2. Politica Agricolă Comună

Sumele ce revin României: 17.516,9 milioane euro (preţuri 2011) +27% faţă de sumele aferente perioadei actuale 2007-2013 (13.828,4 milioane euro) din care:

– plăţi directe: 10.393 milioane euro (5.624,58 milioane euro)

– dezvoltare rurală: 7.123,9 milioane euro (8203,82 milioane euro)

  •  

    Se asigură o rată de co-finanţare de 75% precum şi o rata depre-finanţare de 4% pentru dezvoltare rurală

  • Se introduc şi pentru alocările aferente dezvoltării rurale prevederile referitoare la top-up, respectiv majorarea cu 10 puncte procentuale a ratei de co-finanţare în cazul statelor care beneficiază de programe de asistenţă financiară în baza art.136 şi 143 TFUE.

  •  Se asigură o flexibilitate de la Pilonul II – dezvoltare rurală la Pilonul I – plăţi directe de 15% + 10% adiţional pentru statele membre care au un nivel al plăţilor directe sub media de 90 euro/ha.

Prima zi de lucru ca senator

Astăzi, 19 decembrie 2012, de la ora 13, noul Parlament se întrunește în prima sa ședință de plen. Este, practic, și prima mea zi de lucru ca senator ales în Colegiul 4 Oradea.