Nu cresc taxele pentru studenți la Universitatea din Oradea

Aș dori să salut decizia de astăzi a Senatului Universității din Oradea privind respingerea propunerii Consiliului de Administrație de creștere a taxelor școlare.
Consider că rentabilizarea Universității nu trebuie făcută pe spinarea studenților, ci se pot găsi alte mijloace mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv. În acest sens, îl invit pe domnul rector să pună în aplicare măsurile de eficientizare a activității și de rentabilizare propuse deja de către Senatul Universității. De asemenea, în cazul în care are nevoie de o sursă de inspirație, îl invit cu căldură să consulte Programul de management pe care l-am propus în anul 2016, atunci când am candidat la funcția de rector al Universității din Oradea.

Bani mai mulți pentru medicina primară

Am reușit să creștem alocarea bugetară din 2019 pentru medicina primară!

Grupurile PSD din Senat și Camera Deputaților, împreună cu mai mulți parlamentari UDMR, au reușit să adopte ieri un amendament privind bugetul pe 2019 al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru creșterea sumelor alocate medicinei primare.

Prin demersul nostru, medicii de familie și centrele de permanență din țară vor primi anul acesta cu 4,7% mai mulți bani decât propunerea inițială. Bugetul alocat acestui domeniu ajunge astfel la 2.624.908.000 lei.

Replică a la Cluj

Am citit cu profund dezgust declarația de ieri a așa-zisului „lider” al grupului de tristă amintire „de la Cluj”.

Aș vrea să spun două lucruri legat de acest subiect: când ai fost ministru în mai multe guverne, iar românii își aduc aminte de tine strict pentru declarațiile jignitoare și nu pentru activitatea și realizările tale, mai bine taci și nu pomenești nimic de mediocritate și eșec. Cu siguranță, față de toți cei mediocri, acest „lider” strălucește de undeva de sus, de unde voturile nu se câștigă ci se cumpără sau se distribuie probabil, pe unitate…

Pe de altă parte, îmi aduc aminte de intervențiile acestui grup de interese pe lângă primul ministru Tudose pentru a nu face anumite schimbări la spitalele din Cluj Napoca. Iar când ministrul sănătății a îndrăznit să-l refuze pe marele „lider”, imediat a fost catalogat de acesta drept „cel mai slab ministru”. Stau și mă întreb, oare ce a determinat acum acest nou atac mârșav la adresa foștilor săi colegi de partid din PSD? O fi fost iarăși refuzat de cineva?

Este revoltător că astfel de oameni – care și-au construit carierele politice nu pe valori și repere morale, ci strict pe ”combinații” transpartinice și interese mercantile – mai au tupeu să vorbească despre alții și încearcă să racoleze trădători de partid pentru a răsturna un guvern perfect legitim și cu rezultate dovedite.

Despre lipsa de onestitate și corectitudine de la nivel european

Recent, Partidul Socialiștilor Europeni (PSE) a anunțat candidatul familiei noastre politice pentru funcția de președinte al Comisiei Europene pentru perioada 2019 – 2024, în persoana domnului Frans Timmermans.

În intervenția mea de astăzi, permiteți-mi câteva gânduri personale vizavi de acest subiect din perspectiva a aceea ce (mai) înseamnă onestitatea și corectitudinea în politică, mai ales la nivel european.

Încă de la început vreau să spun cât mai răspicat un lucru: cunoscând ”antecedentele” domnului Timmermans și atitudinea sa permanent ostilă vizavi de România, am serioase îndoieli vizavi de susținerea de care domnia sa ar trebui să beneficieze din partea României și a Partidului Social Democrat pentru această funcție importantă la nivelul Uniunii Europene.

Și nu mă refer aici la faptul că domnul Frans Timmermans este un politician olandez și se comportă ca atare atunci când interesele geo-politice și economice ale țării sale o cer în zona României. Nu fac referire nici la scandalurile de corupție în care sunt implicate societăți olandeze de renume precum ING Bank sau Damen Shipyards Group, aceasta din urmă având interese directe pentru obținerea unui contract de 1,6 miliarde euro chiar de la Guvernul României.

Mă refer, în schimb, la poziționările sale de vătaf venit în ”colonia” România pentru a ne da lecții de cinste și corectitudine. În mod straniu, Frans Timmermans se arată foarte îngrijorat de situația din România sub conducerea PSD, în schimb, nu a scos niciun cuvânt despre încălcările grosolane ale drepturilor și libertăților cetățenilor din vremea guvernărilor de dreapta, așa cum nu a scos niciun cuvânt despre corupția din Justiție, despre abuzurile comise de procurori sau despre imixtiunea serviciilor secrete în actul de justiție. De asemenea, mă refer la faptul că domnia sa a fost și rămâne în continuare cel mai mare dușman politic al aderării României la spațiul Schengen, chiar și în condițiile în care din punct de vedere tehnic îndeplinim toate criteriile încă din anul 2011, conform rapoartelor și hotărârilor adoptate de toate instituțiile europene. Domnul comisar Timmermans nu a dorit însă să țină cont de aceste rapoarte oficiale, ci a preferat să adopte o poziție strict politicianistă, total incorectă față de români și față de România.

Fie că ne place, fie că nu, trebuie să recunoaștem că Frans Timmermans nu este camaradul dornic să ne ajute. El nu este prietenul PSD, nici al României și nici al românilor. Și din păcate, ieri la Strasbourg, susținând rezoluția Parlamentului European și păstrarea MCV-ul, două instrumente profund nedrepte și eminamente politice, acest domn a a ținut neaparat să ne mai demonstreze încă odată acest lucru. Nu pot să accept ca țara mea, membră a Uniunii Europene, să aibă statutul de slugă în fața nimănui, indiferent că se numește Merkel, Macron, Juncker sau Timmermans…

Îmi pare rău pentru acest domn, însă ipocrizia și dubla măsură nu sunt valori social-democrate. Și pentru că, în relația sa cu România le-a folosit mult prea des, fără nicio părere de rău – și când spun asta cred că sunt în asentimentul multor colegi – dar PSD nu îl va putea sprijini în ceea ce își propune. Ori, fără sprijinul total din partea PSD – la ora actuală una dintre cele mai mari partide de stânga din Europa – șansele sale de victorie sunt infime.  Dacă ar fi un lider politic responsabil și cu simțul realității, dl. Timmermans ar trebui să își re-evalueze la modul cel mai serios candidatura, pentru e evita nu doar un eșec personal, dar mai ales cel al familiei politice pe care o reprezintă. Aceasta este realitatea, iar noi trebuie să acționăm raportându-ne la această stare de fapt.

În concluzie, din punctul meu de vedere, nu cred că domnul Frans Timmermans merită nici aprecierea și nici susținerea noastră pentru funcția politică pe care o vizează la cel mai înalt nivel european. Am rezerve serioase privind capacitatea domniei sale de a fi liderul corect, echilibrat și echidistant de care UE și statele membre au nevoie. Din nefericire, nu îl văd în stare să asigure nici solidaritatea familiei social-democrate, și cu atât mai puțin unitatea europeană.

– declarație politică susținută în plenul Senatului din 14 noiembrie 2018 – 

 

steagurile-Romaniei-si-UE_530404291-360x241

 

Despre necesitatea creșterii salariului minim pe economie

În România, am ajuns în situația paradoxală ca o măsură, în esența ei pozitivă, menită să ridice nivelul de trai al românilor, să fie aspru criticată și pusă sub semnul îndoielii de către reprezentanții Opoziției și acoliții acestora, doar pentru simplul fapt că ea aparține Guvernului PSD. Mă refer la controversa pe care unii încearcă din răsputeri să o creeze vizavi de preconizata creștere a salariului minim pe economie.

În ultimele zile, am văzut fel și fel de așa-zise ”analize” ale unor formatori de opinie, ”specialiști” și lideri politici de dreapta care ne explică de ce albul este negru și negrul este alb, într-o încercare disperată de a convinge românii că nu este bine să li se mărească salariile. Apropo de aceste persoane, observ un lucru cel puțin curios: sunt aceiași ”specialiști” care cu 10 ani în urmă, în timpul crizei economice, îmbrățișau cu ardoare măsurile de austeritate impuse populației, măsuri ce s-au dovedit a fi total ineficiente și profund anti-românești. Întâmplător sau nu, aceleași persoane ne amenință acum cu perspectiva unei crize economice mondiale. După părerea mea, ei nu fac altceva decât un exercițiu de wishfull thinking în speranța că doar-doar această criză se va produce odată în România.

Este halucinant unde au dus unii lupta politică și cât de disperați sunt să arunce cu noroi în toate măsurile bune ale acestui Guvern! Dacă și mărirea salariului minim pe economie a ajuns o problemă în România și unii mai au îndoieli vizavi de necesitatea acestei măsuri – în condițiile în care angajații români au printre cele mai mici salarii din Uniunea Euro­peană – atunci, permiteți-mi să vă spun că am ajuns o țară tare ciudată…

Dacă ar fi după liderii de dreapta și după specialiștii lor de casă, românii ar trebui să rămână cu aceleași salarii mizerabile și să lucreze, așa cum se exprima un fost ministru tehnocrat de tristă amintire, ”pe doi lei”. Dacă ar fi după PNL, USR, Cioloș și compania, țara noastră ar trebui să rămână o feudă a companiilor multinaționale, numai bună pentru a fi stoarsă de bani și de resurse, iar la nivelul UE, ar trebui să executăm cu obediență directivele venite de la Paris, Berlin sau mai știu eu de unde, fără a îndrăzni să ne susținem propriile interese naționale.

Faptul că aproximativ 60% dintre angajații români din mediul privat primesc salariul minim pe economie (2 milioane din totalul celor 3,5 milioane de angajați fiind plătiți la acest nivel minim, cel puțin în acte) arată că această nouă majorare a salariului minim este o măsură foarte bună, cu un impact foarte mare. Este evident că firmele multinaţionalele sunt nemul­ţumite, pentru că salariile mai mari ale angajaților români înseamnă profit mai mic pentru acționarii lor străini. Însă faptul că sunt atât de mulţi salariaţi plă­tiţi la nivelul minim în România arată tocmai necesitatea de a creşte constant salariul minim. Este o măsură care va produce efecte pe mai multe paliere: atât pe partea socială, pentru a crește nivelul de trai al celor care au cel mai mare nevoie de bani, cât și pe partea fiscală, obligând firmele să iasă din zona gri și să fiscalizeze și mai mult veniturile angajaților. Totodată, ea este menită să reducă exodul în alte state europene, unde muncitorii românii primesc salarii mult mai mari pentru acelaşi tip de poziţii ca și acasă.

I-aș îndemna pe toți românii de bună credință să nu ia în seamă propaganda anti-PSD plină de minciuni și dezinformare și să aibă încredere în măsurile propuse și implementate de Coaliția de guvernare. Din punctul meu de vedere consider că această mărire a salariului minim pe economie este una corectă și absolut necesară. Mi-aș dori ca Executivul să o implementeze cât mai repede posibil, dacă se poate de la 1 decembrie 2018, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2019.

FBplen

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 31.10.2018)

Eșecul referendumului este eșecul democrației din România

Suntem la doar câteva zile după Referendumul pentru modificarea Constituției. Din păcate pentru România, prezența la urne nu a fost suficientă pentru a valida rezultatele acestui exercițiu democratic esențial. Nu-mi pot ascunde, desigur, dezamăgirea privind numărul mic al românilor care au înțeles importanța votului lor într-o chestiune fundamentală a societății noastre contemporane.

Nu trebuie să ne fie frică de cuvinte și trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui demers democratic ratat. Din păcate, de data aceasta, dezinteresul și nepăsarea au prevalat. Nu a pierdut nici PSD, nici Biserica, nici altcineva. Au pierdut însă românii și democrația din România. Cum am ajuns în această situație? Cauzele problemei sunt multiple și nu îmi propun să fac acum o analiză exhaustivă pe acest subiect, însă permiteți-mi să observ un lucru.

În ultimele săptămâni, spațiul public a fost invadat de valuri de minciună și dezinformare, de valuri de ură și venin. Propaganda ”progresistă” a reușit să transforme un gest perfect democratic – exprimarea dreptului la vot – într-o „faptă” condamnabilă! Și uite așa, cei care au îndrăznit să-și asume participarea la Referendum au ajuns să fie linșați pe rețelele sociale, au ajuns să fie etichetați în cel mai mizerabil mod: de la homofobi până la retrograzi și needucați. Milioane de români de bună credință au ajuns să fie puși la stâlpul infamiei doar pentru că gândesc altfel decât mințile „luminate” și atotștiutoare ale „elitelor”, doar pentru că au alte valori, nu neaparat cele la modă, neomarxiste. Din păcate, astea ni-s o parte dintre așa-zisele „elite” ale patriei, noua ”intelighenţie” care vorbește în numele viitorului: niște ticăloși disperați, autosuficienți și plini de sine, niște mincinoși plini de ură. În acest context, nici nu e de mirare că cei mai mulți dintre români au preferat absenteismul în locul participării.

Partidul Social Democrat a fost singurul partid care a susținut în mod onest acest referendum și i-a îndemnat pe români să își exprime voința prin vot. Celelalte partide au adoptat o ipostază ipocrită și chiar dacă declarativ au spus că susțin acest demers, la nivelul faptelor au contribuit la boicotul referendumului. PSD are conștiința îndeplinirii datoriei pe care o are ca partid politic. Noi i-am îndemnat pe cetățeni să participe la vot, ca să spună cum vor să arate țara și societatea în care trăim, pentru că votul democratic este cel mai de preț lucru pe care l-am câștigat la Revoluția din 1989. Nu am fost împotriva a ceva sau împotriva vreunei minorități, ci am militat pentru ceva ce a fost şi continuă să fie o instituţie umană fundamentală: familia bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie. La nivel personal, votul meu a fost unul pentru libertatea de a fi eu, cu credința mea, cu valorile mele, cu educația mea și cu libertatea de a putea transmite mai departe aceste lucruri generațiilor viitoare. Am votat pentru ca această construcție a democrației românești să funcționeze, am votat pentru valorile în care cred.

Cei care am mers la referendum am demonstrat că știm ce înseamnă democrația și știm să ne respectăm tradiția creștină. Mai mult, că ne pasă de familiile noastre și de viitorul țării în care ne-am format ca oameni și în care ne vom crește nepoții. De această dată nu am reușit să ne atingem obiectivul. Sunt însă convins că vom ști să învățăm din această lecție a democrației și, la următoarele alegeri, vom reuși să convingem românii să iasă într-un număr mai mare la vot.

Bunul Dumnezeu să ne ocrotească și să ne dea la toți gândul cel înțelept! Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

referendum-465x390

(Declarație politică susținută în plenul Senatului din data de 10 octombrie 2018)