Senatul nu este în vacanță

Pentru o informare corectă și completă a cetățenilor, aș dori să aduc câteva precizări privind modalitatea de funcționare a Senatului României în perioada imediat următoare. Totodată, aș dori să resping ferm discursul vulgar și mincinos folosit în spațiul public de către unii colegi din Parlament.

Decizia luată în ședința de Birou Permanent al Senatului de marți, 22 aprilie a fost ca săptămâna viitoare să avem program normal de lucru, ceea ce înseamnă că vom avea lucrări în plen, interpelări, declarații politice, inclusiv activitate în comisiile de specialitate. Cei care încearcă să acrediteze, în mod rău-voitor, ideea că am intrat în vacanță, și mă refer aici în mod special la colegii liberali, nu aveau de unde să știe însă de această decizie pentru că dânșii au părăsit în mod intempestiv ședința Senatului. În paranteză fie spus: mă întreb – retoric, desigur – dacă au renunțat și la indemnizația de ședință pentru ziua respectivă?

program-senat

            (În mod transparent, programul Senatului pe săptămâna viitoare poate fi consultat și pe website-ul instituției: http://www.senat.ro)

Personal, cred că avem nevoie de mai puțină ipocrizie și manipulare și de mult mai mult bun simț și responsabilitate atunci când ne exprimăm, mai ales în calitate de parlamentari. Eu nu cred că Parlamentul este plin de oameni perfecți. Cred însă că felul în care oamenii percep această instituție depinde foarte mult de modul în care cei trimiși acolo vorbesc și se comportă. Desigur, sunt mulți colegi liberali care și l-au luat ca exemplu de limbaj pe Traian Băsescu. În opinia mea, cetățenii îi vor sanctiona așa cum merită!

În altă ordine de idei, aș dori să resping etichetele deplasate folosite de către unii colegi liberali la adresa liderului grupului PSD din Senat, domnul Ilie Sârbu. Personal sunt de părere că ele țin de un alt limbaj decât cel civilizat care se pretează pentru o instituție serioasă precum Senatul României.

Cei care s-au hazardat într-un asemenea discurs vulgar au poate motivația lor electorală, însă nu cred că el poate fi acceptat și tolerat. Fără intenția de a jigni pe nimeni, cred că acești domni parlamentari au uitat probabil de statutul lor. Eu cred că nici în Gara din Salonta sau în piață la Beiuș, de exemplu, nu se folosește un asemenea limbaj necivilizat. În niciun caz el nu este demn de statutul de senator!

În ceea ce privește pericolul unei așa-zise ”dictaturi guvernamentale”, reiterez poziția mea anterioară: avem de-a face cu simple exagerări și fabulații ale unor populiști cinici, disperați să atragă atenția opiniei publice prin orice mijloace.

Este un stil de a face politică care, pe bună dreptate, stârnește respingerea majorității românilor și care face foarte mult rău democrației din România. Dacă se va continua pe această linie vom îndepărta și mai mult românii de dezbaterea politică. Acesta va fi efectul pervers pe care îl vor obține cei care astăzi critică foarte des, foarte mult și foarte colorat, dar care, în realitate, nu au în spate nicio realizare concretă!

Împotriva cinismului și minciunii

În declarația politică pe care am susținut-o astăzi în plenul Senatului am adresat un apel pentru a combate două categorii de discurs politic ajunse foarte populare în această perioadă, dar care produc foarte mult rău în societatea românească. Mă refer aici la discursurile cinice și cele vădit mincinoase.

discurs-politic-electoral

Există o categorie de așa-ziși politicieni de dreapta care propovăduiesc de ani de zile beneficiile politicilor de austeritate. Ei admit că austeritatea face victime, dar ne promit că suferinţa va merita pe termen lung. De ce este greșită o astfel de abordare? Pentru că ea sacrifică ființe umane de dragul unor cifre abstracte. Ori, acest lucru este inacceptabil. Cei care fac politică și iau decizii o fac pentru a asigura o viață mai bună semenilor noștri, nu pentru a se încadra în niște indicatori artificiali dictați de organismele internaționale finanțatoare. Personal, consider că austeritatea și-a arătat limpede limitele și riscurile, de aceea cred că este nevoie să repornim pe drumul creşterii prin măsuri sănătoase, de stânga, care să stimuleze economia și să asigure, în același timp, și echitatea socială.

Și aici mă întorc spre cel de-al doilea tip de discurs care trebuie combătut de către toți actorii politici responsabili și onești. Este vorba despre discursurile belicoase, dar mincinoase ale unor colegi, care în mod voit și cu intenția de a manipula, așează semnul egalității între măsurile social-democrate de stânga și comunism. Cei care cataloghează măsurile Guvernului Ponta drept socialism și ne amenință cu spectrul comunismului nu sunt decât niște oportuniști aflați într-o cursă contra cronometru pentru a acumula simpatii și voturi politice. Am ajuns până acolo încât, după trei ani de alianță cu PSD, PNL să cosidere rușinoasă colaborarea cu noi, social-democrații. Aș dori să-i întreb însă pe colegii liberali: când ați mințit, atunci când am constituit împreună USL sau acum când ne criticați că vrem să continuăm proiectele începute și pentru care românii ne-au acordat încrederea?

Este un stil de a face politică care, pe bună dreptate, stârnește respingerea majorității românilor. Este un tip de discurs care face foarte mult rău societății românești. Pentru alegerile europarlamentare din luna mai, sondajele de opinie și cercetările sociologice anunță cea mai scăzută rată de participare electorală din istoria democratică a României. Doar circa o treime dintre români sunt dispuși să meargă la vot și să-și manifeste un drept fundamental. Este o cifră îngrijorătoare și o problemă care trebuie să ne dea la toți de gândit, mai ales că ea atinge foarte puternic legitimitatea oricărui demers politic. Oamenii s-au săturat de politicieni cinici și mincinoși și dacă se va continua pe această linie vom îndepărta și mai mult românii de dezbaterea politică. Acesta va fi efectul pervers pe care îl vor obține cei care astăzi critică foarte des și foarte mult, dar care, în realitate, nu au în spate nicio realizare concretă! 

Împotriva desființării spitalelor mici din România

Referitor la proiectul de Ordin al ministrului sanatatii pentru aprobarea normelor privind conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un spital in vederea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare, proiect publicat in urma cu o saptamana pe pagina de internet a Ministerului, doresc sa fac cateva observatii pe care le consider importante.

Pe langa alte prevederi menite sa modifice Ordinul ministrului sanatatii nr. 914/2006, modificarea definitiei spitalului, prin conditionarea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare de existenta unui numar de minim 20 de paturi, mi-a atras in mod deosebit atentia.

Am avut in aceasta perioada discutii pe marginea proiectului respectiv, atat cu colegi din judetul Bihor cat si cu medici din alte judete, iar concluzia unanima este ca, prin adoptarea unei noi definitii a unitatii spitalicesti, Ministerul Sanatatii risca sa devina responsabil pentru disparitia intregii retele de asistenta spitaliceasca de mici dimensiuni din Romania.

In calitate de senator, am votat cu incredere pentru mandatul de ministru al domnului Nicolaescu. La fel ca si domnia sa, cred in nevoia de reforma a sistemului de sanatate din Romania, la fel cum cred in necesitatea unui proiect de reforma clar, cu termene precise si o finalitate cat mai apropiata, o reforma care sa faciliteze accesul romanilor la servicii medicale de calitate si neingradite, atat in sistemul public cat si in cel privat. Mai cred insa ca este de datoria unui ministru, inainte de a aproba un Ordin care poate avea consecinte grave asupra sistemului medical autohton, sa ia in considerarea toate aspectele care decurg din aplicarea sa.

spital

In primul rand, modificarea propusa, care nu se regaseste in legislatia nici unui alt stat european, nu precizeaza ce se va intampla cu numeroasele unitati spitalicesti de mici dimensiuni care functioneaza in urma accesarii unor fonduri europene nerambursabile. In acest caz, desi conform normelor europene infrastructura finantata trebuie mentinuta pentru minim 5 sau 7 ani, spitalele respective, daca nu au 20 de paturi, se vor vedea ramase fara autorizatia sanitara de functionare. Este si cazul medicilor care au realizat aceste investitii din fonduri proprii sau credite bancare. Cine isi va asuma responsabilitatea pentru pierderile lor? Mai grav, sunt pusi in pericol atat pacientii unitatilor respective, cat si angajatii care muncesc acolo! Ministerul nu trebuie sa uite ca medicina este o profesie liberala, iar existenta ei, in mod natural si sanatos – dincolo de un prag minim pe care Guvernul are obligatia sa il stabileasca si sa il mentina – este stabilita de nevoile reale ale pacientilor. Consider abordarea aleasa ca fiind surprinzatoare pentru un ministru liberal.

Nu inteleg, de asemenea – in lipsa unui studiu de impact facut public, daca el exista, cum s-a ajuns la numarul minim de 20 de paturi. Este o modificare venita de nicaieri, nefundamentata si care nu are cum sa serveasca omului bolnav, care are nevoie de asistenta medicala!

In lipsa unei strategii reale pentru reforma sistemului romanesc de sanatate, o asemenea masura, ca si altele care au mai fost si care vor urma, pot modifica fundamental sistemul, fara a avea o viziune strategica asupra ansamblului. Masurile punctuale, care se vor genera unele pe altele, si lipsa asumarii unei Legi a sanatatii, nu ne duc acolo unde ne dorim cu totii. Dar si acest aspect, fara o dezbatere reala, este un lucru de care nu suntem inca siguri…

Salut insa intentia ministrului si a Ministerului de a face ordine intr-un sistem cu o functionare complexa, dar esential pentru toti romanii. De aceea, sper ca observatiile mele sa fie luate in considerare. Din punctul meu de vedere, o conditie pentru realizarea acestui deziderat nu este aceea de a stabili, arbitrar, un numar minim de paturi ci, asa cum am mai spus de multe ori, stabilirea unor criterii minimale pentru servicii medicale de calitate. Eu cred ca interesul nostru comun este acela de a oferi romanilor accesul facil la aceste servicii, indiferent ca vorbim despre un spital cu 10 paturi sau unul cu 1.000.

Nu in ultimul rand, ca si reprezentanti ai USL, nu trebuie sa uitam niciodata greselile vechii guvernari, inchiderea a zeci de spitale, medicii si asistentii ramasi fara loc de munca, oamenii bolnavi care nu au mai putut primi ingrijire! Am luptat impotriva acelei masuri iresponsabile si este de datoria mea sa previn repetarea unei astfel de situatii.

De aceea, insistand asupra necesitatii stabilirii unor criterii minimale pentru servicii medicale de calitate, imi exprim speranta ca aceste consideratii, precum si alte opinii pertinente care se aud in toata tara, vor ajuta Ministerul Sanantatii sa ia o decizie mai buna, mai inteleapta si avand mereu in minte faptul ca nevoia de a face ordine in sistem inseamna, in realitate, cresterea accesului neingradit al romanilor la servicii medicale de calitate.

Despre numărul de parlamentari şi calitatea parlamentului

Proiectul de revizuire a Constituţiei a primit raportul favorabil de la Comisia parlamentară pentru revizuirea Legii fundamentale. După votul de săptămâna aceasta din Comisie, proiectul va fi trimis la Consiliul Legislativ şi la Curtea Constituţională (CCR), care vor transmite un punct de vedere. Pasul următor constă în supunerea proiectului de revizuire la vot, atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat. Ulterior, proiectul va merge din nou la CCR, care va trebui să dea un aviz, de data aceasta obligatoriu. În cazul unui răspuns pozitiv, va fi organizat un referendum, în caz contrar, proiectul se reîntoarce în Parlament.

Aş vrea să mă refer puţin la un articol foarte discutat şi disputat în aceste zile. Este vorba despre limitarea prin textul constituţional al numărului de parlamentari.

Articolul 62, alineatul 3 din textul aprobat miercuri prevede că „numărul deputaţilor nu poate fi mai mare de 300. La acest număr se adaugă reprezentanţii minorităţilor naţionale”. Practic, prin această prevedere, noua Constituţie va constrânge Parlamentul ca, atunci când va elabora Legea electorală, să facă în aşa fel încât numărul de 300 de deputaţi să nu poată fi depăşit. La acest număr se vor adăuga apoi deputaţii minorităţilor naţionale. În interpretarea mea, acest lucru nu înseamnă că viitorul parlament va avea fix 300 de deputaţi. Ei pot fi şi mai puţini, pot fi 200, 100, teoretic chiar mai puţini. Legea electorală va fi cea care va preciza atât numărul final, cât şi modalitatea de alegere a viitorilor parlamentari.

sedinta-senat-voturi

Această „obsesie” larg răspândită vizavi de numărul parlamentarilor, din punctul meu de vedere, este una păguboasă şi, practic, e o temă falsă folosită de unii în scopuri pur electorale. Nici calitatea instituţională a unui Parlament şi nici calitatea democraţiei într-o ţară nu depind de numărul de parlamentari, ci de calitatea acestora! Putem avea un parlament cu 100 de parlamentari inactivi, nu ne va ajuta cu nimic că sunt doar 100, la fel cum putem avea un parlament cu 500 de membri foarte activi. Limitarea numărului nu mi se pare un argument nici suficient şi nici necesar. Într-adevăr, numărul actual de 588 de parlamentari este un număr mare, însă ce vreau eu să spun este că nu trebuie să ne cramponăm (deşi unii o fac din demagogie sau populism) strict pe numărul de parlamentari, ci ar fi poate mai util să vorbim despre modul în care partidele îşi selectează viitorii candidaţi, despre criteriile pe care aceştia trebuie să le îndeplinească, despre calităţile acestora.

Astăzi, din cauza unei legi strâmbe avem un parlament supraponderal, care, de multe ori este departe de a fi eficient şi reprezentativ. Dar acest lucru se poate corecta foarte uşor printr-o lege electorală bine gândită, discutată cu specialişti din domeniu, cu forţele politice.

În ceea ce priveşte sistemul bicameral, păstrat de textul constituţional, cred că s-a optat pentru un astfel de sistem pentru a avea mai multe dezbateri si un filtru în plus pentru controlul legilor. Mai mult decât atât, bicameralismul va fi unul funcţional în contextul regionalizării, când Senatul va fi camera unde vor fi reprezentate autorităţile locale şi regionale.

Lista completă a modificărilor propuse în comisia parlamentară o puteţi găsi aici: Amendamente Constituţie adoptate de Parlament