Bunăstarea copiilor, o prioritate pentru decidenții politici

Bunăstarea copiilor noștri este o preocupare permanentă pentru orice părinte responsabil. Această preocupare trebuie să fie o prioritate și pentru guvernanții și politicienii care decid viitorul generațiilor tinere.

Anul trecut, Guvernul României a făcut un efort și, din luna noiembrie, a dublat alocația pentru sprijinul familiilor sărace. De această majorare au beneficiat peste 500.000 de copii din aproximativ 284.000 de familii cu un venit net lunar de până la 530 de lei pe membru de familie. De asemenea, tot atunci Guvernul a mai aprobat și dublarea alocației de hrană pentru copiii aflați în sistemul de protecție specială și adulții cu dizabilități sau aflați în centre de îngrijire. Sunt măsuri sociale absolut necesare și care merită a fi salutate și susținute. Eforturile nu trebuie însă să se oprească aici. Așa cum este stipulat, astăzi, în legislația privind alocația de stat, fiecare copil din România primește câte 42 de lei lunar. Este o sumă mult prea mică pentru a acoperi nevoile acestor copii și pentru a le putea asigura condiții decente de trai. Nici nu are rost să ne gândim ce poate face un părinte responsabil cu 42 lei pe lună, această sumă fiind una mai degrabă simbolică.

Dacă într-adevăr ne pasă ce se întâmplă cu copiii noștri și ce viitor putem să le asigurăm, cred că trebuie să ieșim din această zonă simbolică și statul să acorde un ajutor real tinerelor generații. În acest sens, consider că este necesar și oportun ca și în perioada următoare să continuăm politicile de majorare a alocației acordată copiilor. Este o măsură activă de spijin nu doar pentru creșterea nivelului de trai a milioane de familii, dar și pentru creșterea ratei natalității din țara noastră, o problemă sensibilă pentru societatea noastră, așa cum am mai arătat și într-o altă declarație politică.

copii-fericiti-dezvoltarea-socio-emotionala

Un copil român primește astăzi o alocație care nu atinge nici 10 euro, adică de 35 de ori mai mică decât alocația unui copil din alte state ale Uniunii Europene, unde media se ridică la 210 euro. În aceste condiții, nu cred că părinții exagerează atunci când solicită ca peste 2 ani valoarea alocației să ajungă de la 42 la 200 de lei.

În timp ce, în România, cuantumul indemnizației lunare este același pentru toți copiii, în țările cu care ne comparăm, conform statisticilor, alocația reprezintă între 8 și 15 la sută din salariul mediu lunar al unui părinte. În ţările din Vestul Europei, alocaţiile depăşesc de cele mai multe ori 100 de euro, recordul fiind deţinut de Luxemburg, cu peste 800 de euro, pentru cel de-al treilea copil născut. Belgia stabileşte cuantumul alocaţiei în funcţie de numărul copiilor dintr-o familie. Astfel, pentru un copil se acordă o alocaţie de 83 de euro, pentru doi copii, 154 de euro, iar pentru trei sau mai mulţi copii, alocaţia este de 230 de euro pe lună. În Spania, valoarea alocaţiei este de 41 de euro, pentru copiii sub 3 ani, şi de 24 de euro, pentru cei între 4 şi 18 ani. Franţa plăteşte o alocaţie de 124 de euro pentru doi copii, 282 de euro pentru trei copii şi 441 euro pentru 4 copii.

Poate că ar merita ca și statul român să se gândească să implementeze un astfel de sistem diferențiat, în care să se țină cont atât de nivelul veniturilor părinților, dar și de protecția și susținerea celor aflați în nevoie, dar fără posibilități financiare. Fără implicarea directă și energică a statului, inclusiv financiară, problemele se vor acutiza: abandonul școlar va continua, la fel și declinul demografic cu toate efectele sale structurale negative în cee ce privește sistemul sanitar sau cel de pensii.

Copiii acestei țări merită toată atenția noastră și avem obligația să ne gândim pe ce fundație le așezăm construcția viitorului lor, aici în România!

Întrebare parlamentară privind derularea Programului Național de Transplant la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea

În cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea se desfășoară un număr important de Programe Naționale de Sănătate finanțate din fondurile Ministerului Sănătății: diabet, cardiologie, boli rare, etc. Un loc aparte între acestea este ocupat de către Programul Național de Transplant. Spitalul a fost remarcat în repetate rânduri, în ultimii ani, pentru performanțele notabile înregistrate în domeniul transplantului de organe și, implicit, pentru salvarea a sute de vieți omenești.

Din păcate, la ora actuală, sunt întâmpinate unele dificultăți care afectează activitatea spitalului și derularea Programelor Naționale de Sănătate, reducând serios capacitatea personalului medical de a performa la nivelul deja consacrat. Mai precis, mă refer la dificultățile sesizate în ceea ce privește finanțarea cu întârziere a achizițiilor sau a plăților salariale a personalului medical. Implementarea și coordonarea Programului Național de Transplnat devine astfel dificilă, cei care au de suferit cel mai mult fiind chiar pacienții în nevoie.

GLS1248_dc6f62be5d

Nealocarea la timp a fondurilor de către Ministerul Sănătății duce la un lanț de întârzieri și acumularea de penalități, precum și la afectarea participării responsabililor din domeniu la cursurile de formare și congresele de specialitate. Mai mult decât atât, deficitul bugetar trebuie acoperit în primă fază din fondurile proprii ale spitalului, acestea fiind regularizate doar în momentul efectuării plăților de la bugetul de stat. Întârzierile la plata salariilor atrage penalități din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, bani care se risipesc în detrimentul programului.

Având în vedere aceste probleme, am adresat, săptămâna aceasta, o întrebare către Ministerul Sănătății în care am solicitat optimizarea operațiunilor financiare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea, astfel încât acesta să poată implementa cu maxim de eficiență Programele Naționale de Sănătate pe care le are în derulare, cu accent pe Programul Național de Transplant.