Ce facem cu România când într-un secol care numără trei generaţii una nu se mai naşte, iar celelalte două se pregătesc de pensionare?

Titlul declarației mele politice de săptămâna aceasta preia titlul unui articol apărut în ediţia Ziarului Financiar din 5 februarie 2015. Pornind de la acest material de presă, am dorit să trag (încă)  un semnal de alarmă privind scăderea demografică din România și consecințele negative pe care aceasta o generează în plan economic, social, etc.

Conform statisticilor, în anul 2013 s-au născut circa 198.000 de copii în România, cu 10% mai puţini faţă de anul 2008 şi cu 37% mai puţini în comparaţie cu anul 1990. Specialiștii au identificat cel puțin trei cauze care au determinat scăderea natalităţii din țara noastră.

În primul rând, avem de a face cu o scădere a numărului de femei care se află la vârsta de a fi potenţiale mame. Generaţiile care s-au născut după 1989 au acum 25-26  de ani, iar numărul de mame potenţiale născute după 1990 este mult mai mic faţă de numărul celor născute în anul 1967, primul an al generaţiilor de decreţei. Dacă în anul 1967, s-au născut aproape 528.000 de copii în România, în 1989 numărul de copii născuţi a fost de circa 370.000, cu o treime mai scăzut. Creșterea vârstei medii a femeilor la prima căsătorie și a mamelor la prima naştere au crescut și ele, adâncind și mai mult diferențele. Înainte de 1990, vârsta medie a femeilor la prima căsătorie era de 21- 22 ani, iar vârsta medie a mamelor la prima naştere se situa în jurul valorii de 22,3 ani, această nupţialitate precoce favorizând o fertilitate ridicată de peste 2 copii la o femeie. În prezent, rata fertilităţii este în jurul valorii de 1,3 copii la o femeie, iar vârsta medie a mamei la naşterea primului copil este de 26,5 ani.

A doua cauză ar fi migraţia masivă a românilor în străinătate. În ultimii ani, țara noastră a ”pierdut” peste 2,3 milioane de persoane, cele mai multe dintre acestea fiind exact categoria activă și cu potențial de a-și întemeia o familie.

Nu în ultimul rând, lipsa locurilor de muncă din economie și dificultăţile financiare determină familiile tinere să amâne sau să renunţe la conce­perea unui copil.

bebe

Răspunsul la întrebarea din titlu nu este unul simplu. Avem de a face cu factori cauzali complecși care necesită soluții complexe și imediate din partea autorităților. După 25 de ani de declin demografic, dacă privim la modul realist lucrurile, nu putem avea o viziune optimistă. Mai ales că România nu are încă un plan concret pentru evitarea depopulării ţării și stimularea natalităţii. Sunt foarte multe de făcut, iar costurile unor programe de redresare consistentă a natalității sunt foarte mari și cu efecte de durată.

Simulările ONU arată că o fertilitate – de doi copii la o femeie – care să asigure doar înlocuirea în timp a generațiilor nu poate stopa reculul populației decât în jurul anului 2070! Abia atunci populația României ar putea reveni, după 90 de ani, la o creștere naturală, modestă, e adevărat, dar fermă.

În acest context, un pact politic pe tema politicilor cu privire la copii și populație, pentru a împiedica depopularea țării, nu doar că este imperios necesar, dar și extrem de urgent!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s